Asa e firea noastra mai curioasa uneori. Recunoastem ca ne place sa exploram, sa stim, sa scotocim, de multe ori in mintile oamenilor. Ne place sa ne "jucam" cu mintea lor. Personal ador oamenii care fac asta cu mine, ma fac si pe mine sa scormonesc in celulele nervoase ale creierului in gasirea raspunsurilor corecte. Poate uneori devine enervant cand duc chestea asta la un alt nivel - "just for fun!", dar tot ramane amuzanta joaca asta.
Misterul ne excita si ne incita, ne starneste o curizitate iesita din tiparele normalului. Ne place sa credem ca stim ceea ce nu stim si ne face sa credem ca ceea ce credem ca stim e adevarat.
E pacat sa fi curios! Sa fim seriosi?!! Nu e! E ceva perfect normal!!! Repet: esti un om perfect normal!!
“Curiozitatea a omorat pisica”- mai des
intalnita pe la noi si o mai aud din cand in cand atunci cand exagerez si eu. Vine din englezescul
“Curiosity killed the cat”. De multe ori, din cauza ca
vrem sa stim multe, distrugem misterul => cunoatem adevarul => adevarul doare si de aici incepe indoiala si
booom ceva incepe sa ne omoare. Pisica?!
Magia dispare. Asa si!? Sa moara pisica ( aici imi vine in minte
una) Deschid paranteza: Acum esti curios care? Inchid. Uite asa ne invartim in cerc si cercul e sfera!
Doamne ajuta!! ca traiesc in vremurile acestea si pisicile se mai pot clona sau impaia, poti cumpara alta si alta poate te lasa sa o si mangai si juca, o fi mai buna o fi mai rea. Ideea e pe cat de clara pe atat de simpla astazi, bucuria de a-ti satisface
curiozitatea poate fi atat de intensa, incat compenseaza riscurile
asumate.
Orice actiune are si o reactie, de cele mai multe ori nu rezulta lucruri prea corecte sau etice. Asa ca, incercam sa cautam raspunsuri si sa scotocim peste tot sa aflam, sa stim, sa cunoastem. Incepe operatiunea "detectivul lu' peste". Acum sunt si eu om si cred ca misterul e bun pana la un punct si punctul devine atat de usor virgula.
Imi trece prin minte doar un singur lucru: Iei una bucata de barbat, cu telefon cu I in fata si-l vezi ca-l cara peste tot, dar peste tot prin casa si nici cand sta pe buda nu vrea sa-l lase in aceasi camera cu tine. Are parole peste parole si simplu fapt ca te uiti la telefon il deranjeaza. Nu faci cu nerviiiii! Ba faci! Si vrei sa stii! Ce ascunde! Dar, suntem oameni si uneori devenim paranoici si cercetam, cautam si descoperim uneori un mare nimic.
Ori omul ala e foarte bun in ceea ce face, ori e un sfant! Cred ca merg pe prima varianta!
In fond, cand stii ca nu ai nimic de ascuns in fata cuiva, stii, la fel
de bine, ca acel cineva nu are ce cauta, ceva sa nu stie deja, deci nu
deranjeaza. Asa ca lasa telefonul ala cu I in fata pe masa cand te duci la buda si nu mai fa din asta o provocare!
Inchei:
Faptul ca te afli acum pe blog-ul meu si banuiesc ca ai citit toata postarea de mai sus, inseamna ca te intereseaza persoana mea si esti un mic curios/a! Like me!
Funny, nu?! (:
Just me!
