29 septembrie 2013

Pasiunea mea: Poezia

Poate poezia sa schimbe lumea?

Pentru mine poezia e foarte importanta. E o stare de bine, ceea ce face ca totul sa fie mai frumos si-mi incarca bateriile. 
Poezia ma face sa fiu eu, mai sensibila, mai romantica, mai umana, dar nu neaparat mai buna. Uneori ma identific cu o poezie, viata e o poezie frumos scrisa. Uneori trista, uneri vesela, dar important e cum o traiesti. 
Am nevoie de poezie!

Nu stiu in ce masura poate schimba lumea, dar cu siguranta poate mangaia sufletul meu romantic ...

25 septembrie 2013

Povesti: Gunoiul

Momentul acelea cand o prietena iti povesteste o poveste de viata si refuzi sa crezi ...

Domnul, un pic casatorit cunoaste o ispita. Nu calculeaza riscurile si nu se gandeste la micile detalii. Ispita sta in acelasi cartier cu el. Orele suplimentare si delegatiile le facea la cateva strazi de casa lui. Plecat intr-o delegatie la ispita, aceasta il trimite sa arunce gunoiul.
Ce face domnul?
Duce gunoiul si in loc sa se intoarca la ispita ... se duce acasa la el!!!
Mai departe va las pe voi sa va imaginati ce s-a intamplat ...

Morala: cand esti in "delegatie" nu e nevoie sa faci si pe gospodarul!

!Da. Au divortat.

22 septembrie 2013

Poezie: Poate că mă visează cineva

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.
(Ana Blandiana)

Dulcele tort

Traiesc frumos si-mi place uneori sa manac un tort intreg doar la micul dejun, apoi la pranz doar ma rasfat si la cina mai comand unul. Ma bucur de fiecare aroma, fara sa ma gandesc la consecinte, pardon calori. De fiecare data e acelasi tort, cu aceasi aroma in acelasi ambalaj. Cand efectul trece constat cu tristete cate pagube colaterale a facut. Nu le enumar aici. Stie tortul si le stiu si eu!
Ideea e simpla, ador torturile, desi am devenit foarte alergica la ele. Le ador!
E eforia momentului, e senzatia de dulce amar, e zambetul. E bine!

Ideea e ca uneori in nebunia momentului mai fac cateo cura si atunci nu mai mananc tort o luna, cel mai mult m-a tinut doua.
Azi sunt la cura si e al naibii de rau fara o felie de tort!

Just me!

21 septembrie 2013

Vara a trecut

O data pe an exista acel moment cand Sibiul isi pierde de in farmecul lui. Cand totul devine gri, maro si cenusiu. Cand verdele dispare si vantul rascoleste frunzele ingalbenite de o toamna prea devreme.
Cand a venit toamna?
Azi a inceput sa se simta si indiferenta soarelui, sa se simta frigul, sa trebuiasca sa iau dresuri groase si o haina in plus. Vara a trecut si terasele incep incet sa dispara. Sibiul coboara in pub-uri si oamnenii se ascund in restaurante.
Vara a trecut! 
Strig: Opriti incalzirea globala! Imi e frig!

18 septembrie 2013

Nu canta ciocarlia ragusita

Am ceva calitati si le evidentiez intotdeauna atunci cand am ocazia, dar la un singur capitol stau rau ... nu am ureche muzicala. Cant ca o ciocarlie ragusita -  acum ma alint. (:
Nu cant sub dus si nu cant nici cand vine vorba sa merg cu prietenii la karaoke. Nu am voce si nu ma duc sa ma afirm cu asta. 
Singurul moment in care ciocarlia canta e in masina. Singura.
La radio o melodie destul de draga mie. Incep si cant. Geamul deschis la masina. Rosu la semafor. 
Un domn de pe trotoar se opreste in dreptul meu, dar eu nu-l observ si cant incontinuare, dar cantam cu patima si tareeeee. Traiam momentul meu. Il observ destul de tarziu cum se holba la mine, dar asa cu o fata dragalasa si plina de o surprindere nu chiar frumoasa. Un fel de "Asa Nu!"
tac.
El nu spune nimic, dar gestica lui mi-a dat de inteles ca e mai bine sa inchid geamul la masina si sa nu mai cant niciodata nimic.
verde. 

M-am bosumflat un pic, dar a trecut repede. incepe iar refrenul ...

Aaaa si melodia: Aici@

16 septembrie 2013

Poezie: Unde esti copilarie?

Mi-e dor de-a mea copilărie,
de tot ce-ar fi putut să fie,
de prietenii de altă dată
de tata aşteptând la poartă.


Mi-e dor de cei care-au plecat,
de cei pe care i-am uitat,
de toate visele promise,
de uşi ce stau acum închise.

Mi-e dor de ceruri înstelate,
de drumurile abandonate,
de ce n-am spus când trebuia,
crezând c-am să mă întorc cândva.

Mi-e dor de casa părintească
şi de căldură sufletească
Să mai pot fi copil o dată...
De-o îmbrăţişare de la tata...

Mi-e dor de dor, de fericire,
De bunătate şi iubire,
Ce dor îmi este de iertare!
Ce dor îmi e de "Doamne-Doamne" !
(Irina Binder)

14 septembrie 2013

Teatru: Mozart Steps

Premiera spectacolului "Mozart Steps", realizat de Gigi Caciuleanu, la Teatrul National „Radu Stanca” din Sibiu marcheaza si inceperea stagiuni de teatru 2013-2014.
Spectacolul coregrafic ceat special pentru publicul sibian este extraordinar si mi-a placut mult,  aici se imbina doua lumi: actorii si dansul. Incepe sa-mi placa cuvantul asta nou: DansActori! Daca esti un pasionat de teatru cu siguranta esti pasionat si de muzica si dans, asa ca o sa te surpinda acest spectacol coregrafic cu actori dansatori.
O coregrafie frumoasa, armonioasa, placuta ochiului, cu respiratii si inspiratii puternice, cu gesturi bruste, dar puse armonios pe muzica. Coloana sonora e o paralela intre muzica occidentala clasica si cea orientala. O sa va placa!
Intotdeanua am avut ceva retineri la dansurile contemporane, dar acesta chiar m-a surprins in mod placut.
Mergeti la teatru!

„Atunci când sunt întrebat ce gen de dans practic, răspund că fac teatru coregrafic. Este o formă de teatru care folosește limbajul dansului și care utilizează mijloace de construcție coregrafică.” a declarat Gigi Căciuleanu
.Sursa: Tnrs

MOZART STEPS: un spectacol de teatru coregrafic de GIGI CĂCIULEANU la sala Teatrului Național Radu Stanca Sibiu 

ASISTENT COREGRAFIE: Adriana Bârză; DISTRIBUȚIA: Veronica Arizancu, Florin Coşuleţ, Ali Deac, Diana Fufezan, Raluca Iani, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Cătălin Pătru, Daniel Plier, Iulia Maria Popa, Vlad Robaş, Marius Turdeanu, Ema Veţean, Liviu Vlad, Anca Pitaru; STUDENȚII: Vlad Bacalu, Anton Balint, Cristina Blaga, Paul Bondane, Iulia Popa, Tudor Răileanu, Maria Soilică, Cristi Timbuş, Maria Tomoiagă, Ana-Maria Vere


11 septembrie 2013

I love my job! - Mai ieftin

La job, ma plangeam cu voce tare, ca mai trebuie sa slabesc 3 kg sa fiu la standardele perfecte!
La care un client: "Dar ce nu mai ai bani de taxi? Vrei sa vii cu vantul pana la lucru?"

Eleganta. Stil de viata!

Eleganta impune respect!
O femeie eleganta e eleganta oricand si oriunde fara sa faca prea mari eforturi. Este eleganta prin ceea ce face sau nu - e o parte din ea. O femeie eleganta o distingi usor prin felul care se imbraca, se comporta si vorbeste in public. Eleganta face parte din personalitatea sa puternica, o caracteriza si ii da putere sa se impuna, e discreta cu ea si nu sare niciodata din tiparele societatii. 
Este genul acela de femeie care e tot timpul aranjata, machiata si imbracata cochet, fiind tot timpul atenta la detalii. E tot timpul atenta cu ea, cunoaste stilul modei, dar nu neaparat se si imbraca in ton ea. E eleganta chiar daca e imbracata cu o pereche de blugi si un tricou care nu se aseaza foarte bine pe ea, chiar daca are parul in toate directile, eleganta o are doar pentru ca stie sa fie frumoasa si cand nu e. Frumusetea interioara si atitudinea o ajuta foarte mult.

Femeia eleganta nu va intra niciodata in discutii care o injosesc sau care pot sa o afecteze emotional. Nu raspunde provocarilor doar de dragul provocarii, chiar daca asta inseamna sa o puna intr-o lumina nefavorabila. Bunul simt il are si face din asta o atractie puternica. In public nu atrage atentia asupra sa cu o atitudine zgomotoata, nu vorbeste tare si nu face scene lipsite de bun simt. Da, o femeie eleganta spala intotdeauna hainele acasa in afara reflectoarelor si camerelor de luat vederi.
O femeie eleganta stie sa evite situatiile nefavorabile ei si nu se expune ridicolului. Nu transforma un zvon intr-o mare problema. Trece destul de usor peste necazuri si nu face din asta o tragedie.

Eleganta e un stil de viata, o atitudine pozitiva, un zambet. O femeie eleganta inseamna simplitate, discretie, gingasie, naturatete, un simt al umorului frumos, bun gust si nu uitam frumusetea interioara care o face mai frumoasa decat e.
Simplitatea vorbeste mai bine decat orice eleganta suprema, despre rafinament si bun gust, despre a fi sofisticat si discret in acelasi timp.
O frumusete clasica are in ochii ei o eleganta discreta ...

Pentru ca eleganta impune respect!

Just me!

06 septembrie 2013

Curiozitatea moare! Pisica nu!

Asa e firea noastra mai curioasa uneori. Recunoastem ca ne place sa exploram, sa stim, sa scotocim, de multe ori in mintile oamenilor. Ne place sa ne "jucam" cu mintea lor. Personal ador oamenii care fac asta cu mine, ma fac si pe mine sa scormonesc in celulele nervoase ale creierului in gasirea raspunsurilor corecte. Poate uneori devine enervant cand duc chestea asta la un alt nivel - "just for fun!", dar tot ramane amuzanta joaca asta.
Misterul ne excita si ne incita, ne starneste o curizitate iesita din tiparele normalului. Ne place sa credem ca stim ceea ce nu stim si ne face sa credem ca ceea ce credem ca stim e adevarat. 
E pacat sa fi curios! Sa fim seriosi?!! Nu e! E ceva perfect normal!!! Repet: esti un om perfect normal!!

“Curiozitatea a omorat pisica”- mai des intalnita pe la noi si o mai aud din cand in cand atunci cand exagerez si eu. Vine din englezescul “Curiosity killed the cat”. De multe ori, din cauza ca vrem sa stim multe, distrugem misterul => cunoatem adevarul => adevarul doare si de aici incepe indoiala si booom ceva incepe sa ne omoare. Pisica?!
Magia dispare. Asa si!? Sa moara pisica ( aici imi vine in minte
una) Deschid paranteza: Acum esti curios care?  Inchid. Uite asa ne invartim in cerc si cercul e sfera!
Doamne ajuta!! ca traiesc in vremurile acestea si pisicile se mai pot clona sau impaia, poti cumpara alta si alta poate te lasa sa o si mangai si juca, o fi mai buna o fi mai rea. Ideea e pe cat de clara pe atat de simpla astazi, bucuria de a-ti satisface curiozitatea poate fi atat de intensa, incat compenseaza riscurile asumate. 

Orice actiune are si o reactie, de cele mai multe ori nu rezulta lucruri prea corecte sau etice. Asa ca, incercam sa cautam raspunsuri si sa scotocim peste tot sa aflam, sa stim, sa cunoastem. Incepe operatiunea "detectivul lu' peste". Acum sunt si eu om si cred ca misterul e bun pana la un punct si punctul devine atat de usor virgula.
Imi trece prin minte doar un singur lucru: Iei una bucata de barbat, cu telefon cu I in fata si-l vezi ca-l cara peste tot, dar peste tot prin casa si nici cand sta pe buda nu vrea sa-l lase in aceasi camera cu tine. Are parole peste parole si simplu fapt ca te uiti la telefon il deranjeaza. Nu faci cu nerviiiii! Ba faci! Si vrei sa stii! Ce ascunde! Dar, suntem oameni si uneori devenim paranoici si cercetam, cautam si descoperim uneori un mare nimic. 
Ori omul ala e foarte bun in ceea ce face, ori e un sfant! Cred ca merg pe prima varianta!

In fond, cand stii ca nu ai nimic de ascuns in fata cuiva, stii, la fel de bine, ca acel cineva nu are ce cauta, ceva sa nu stie deja, deci nu deranjeaza. Asa ca lasa telefonul ala cu I in fata pe masa cand te duci la buda si nu mai fa din asta o provocare!

Inchei:
Faptul ca te afli acum pe blog-ul meu si banuiesc ca ai citit toata postarea de mai sus, inseamna ca te intereseaza persoana mea si esti un mic curios/a! Like me!
Funny, nu?! (:

Just me!

03 septembrie 2013

Poezie: Logica inutila

Aşa se întâmplă logic, plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic.

Spre ce ne ducem dacă nu sosim nicăieri?
(Octavian Paler)