Just me and my smile!

Acum cateva zile am promis ceva. Promisiunea nu era sa pun o poza cu mine pe acest blog, dar am zis sa-mi fac de cap cu acest sfarsit de an. Oricum nici promisiunile nu mai sunt ce au fost odata ...

Imi place sa zic si sa strig: "Ce se mai poate intampla?! Cee?!"

Asa ca ...

This is me! 

In rochita rosie cu dresuri negre la Christmas Party. Cred ca ati descoperit tema petrecerii. Da, era rosu si negru. 

Cu bretonul meu (!trebuie sa-mi impusc hair stylistul pentru ce mi-a facut) care niciodata nu-mi sta perfect, doar atunci cand vrea el. Un mic secret, in seara aia nu stiu prin ce minune mi-a stat parul ok. Niciun fir de par  nu a "ras" de mine.
Am decupat poza ca sa apar doar eu si ...

My big smile ... 

Just me!

December

Decembrie. Sarbatori. Zapada. Familie. Portocale. Zambete, multe zambete! Acestea sunt cateva ganduri rapide, atunci cand inchid ochii si ma gandesc la sfarsitul acesta de an. 

Inca nu am tras line cu ce am facut si nu am facut in anul acesta, dar nici nu ma grabesc. Sincer, imi este teama ca ceva ar da cu minus si asta nu m-ar bucura prea tare. La o mica scanare a acestui an si o concluzie rapida scrisa aici as spune atat: fara regrete!

Mai e un pic si e Craciunul. Din nou am un Craciun fara brad. Ah! Asta e, speram ca anul asta o sa am bradul meu, dar se pare ca uneori visele sunt spulberate de tot acel Grinch mic si verde! 

Acasa, de cativi ani, mama are aceasi vorba cand vine vorba sa ne facem un mic bradut: "Alexandra, vezi tu prin casa vreun nepotel?!" Raspunsul e acelasi in fiecare an "Nu!" Apoi aud "Pana nu vad vreun nepotel jucandu-se prin casa, nici eu nu mai fac brad!" End of story!

Asa ca am reconstruit, sa zic asa, Craciunul. O coronita de brad, cozonac, ceva porc si sa nu uit nelipsitele portocale. Familia, prietenii, papagalul sunt langa mine si cred cu tarie ca ei o sa-mi ofere acele momente dragi mie. Bucurii simple cu cere m-am invatat, pe care le apreciez mai mult decat oricine. Imi place sa zic: momente dragi mie!

Mirosul de portocale e de azi in casa. Atmosfera de iarna o simt cand scot nasul pe fereastra. Privirea calda a mamei e prezenta de fiecare data cand ma duc sa vorbesc cu ea. Zambetul tatalui meu dupa mustata incaruntita e tot acolo. Gandurile cele mai frumoase le primesc in fiecare zi de la fratele meu. Micile bucuri pe care papagalul meu mi le ofera sunt speciale pentru mine. Mai lipseste ceva si nu vreau sa scriu aici, imi e prea ciuda. 

Daruieste zambete - e gratis!

Just me,

Me and my days - Hrusca!

Suntem in saptamana mare dinaintea Craciunului. Teoretic toti ar trebui sa fim mai buni, sa uitam de rautati si ganduri rele si sa lasam frumusetea si gandurile bune sa ne invadeze sufletul. Practic, au ce doare!

Astazi, m-am bucurat de frumusetea colinzilor ascultandu-l pe Stefan Hrusca intr-un concert live la Sala Thalia din Sibiu. Mi-a placut foarte mult, desi concertul a tinut doar o ora jumate si poate cel mai trist e ca nu o candat colinda cu ler. 

O voce superba care mie personal mi-a trasmis o stare un pic euforica si la unele colinzi trebuie sa recunosc ca am tresarit de mi s-a facut pielea de gaina. Acordul chitarei, vocea plina a lui sau versurile colinzilor mi-au dat starea asta. Habar nu am, dar e un om deosebit cu o voce extraordinara, plin de glume si vesel. Asa l-am vazut eu pe Hrusca de la etajul doi al salii.

!Astazi e si ziua unei persoane foarte dragi mie - La multi ani, to my Big Bro!

Just me,

Oamenii se schimba?

Normal ca se schimba. Asta fac si eu, incerc sa ma schimb, asta imi aduce aminte de "Fii mai relaxata si lasa viata sa te surprinda, nu o mai suprinde tu!" - cine mi-a spus asta era o persoana realista, nu un visator romantic ca mine. Asa ca respir-inspir si strig sunt relaxata. Ah, nu sunt deloc! Nu sunt eu, daca nu fac liste si listute, planuri si vise. Nu as fii eu, daca nu as crede ca dincolo de o crunta realitate exista un vis frumos, o sansa, o mica speranta...
As vrea sa ma trezesc fara dorinte si as vrea sa ma culc fara sa ma gansesc la ziua de maine. As vrea sa nu mai fiu atat de visatoare si sa renunt in a mai face planuri. Dar, nu pot!

Ma gandesc la clipe, la momente, la lucruri care candva m-au facut fericita si acum refuz sa cred ca nu le mai pot avea doar pentru ca nu vreau eu sa schimb ceva la mine, la visele mele, la ceea ce cred eu.

Oamenii se schimba daca ii provoci, daca ii plesnesti peste fata, daca ii scoti din viata, daca ii umilesti cand ei isi fac planuri cu tine. Normal, nimeni nu vrea sa stea langa cineva care ii impiedica in indeplinirea unui vis. E trist, atunci cand visele apar si tu nu esti inclus in ele.

Totul e atat de previzibil si totul e la fel pentru ca noi ne tinem cu dintii de credintele si valorile noastre imprumutate de la "inteleptii" care ne-au ararat cum sa pasim in viata. Dar, uneori valorile noastre se schimba atunci cand exista un motiv suficient de bun ..

Nu sunt o persoana care sa se bage in viata unui om daca el nu-i deschide usa, dar uimirea si privirea in gol a mea e foarte prezenta in ultimul timp. Nu inteleg, pur si simplu nu inteleg cum oamenii se schimba de la o zi la alta? Eu una nu pot! Refuz sa cred ca astazi esti prezent in fiecare plan si maine nu, ca astazi esti totul si maine esti nimic. Cat de repede ne razgandim si cat de usor ne aprindem in fata unei nedreptati. Cat de repede renuntam, ce azi ti se parea corect, maine ti se pare o porcarie.

Ok, stiu viata e facuta pentru a fii traita si am mai auzit si chestia aia "traieste prezentul/clipa...", dar tot nu inteleg daca decizile pe care le iei ranesc alti oameni de ce mai sunt luate?

Fie.. nu o sa inteleg niciodata de ce lucurile nu sunt asa cum ni le dorim. Nu inteleg de ce se fac unele alegrei doar de dragul de a face ceva. 

Atunci mai am ceva de spus:  Niciodata nu stii ce poti face pana nu incerci!

Just me,

Sweet like a smile!

Am gasit semnificatia cuvantului "ler"!
Ler on Alexandra!