Ieri am fost cu mama in Mall. Ne-am plimbat si plimbarit prin magazine. Cumparat geanta + o esarfa cu buline pentru mama, apoi ne-am oprit la Altex pentru un cantar electronic. Uitat. Studiat. Cumparat.
Ajungem acasa si hai sa-i facem inaugurarea. Il pozitionam in mijlocul holului si acolo o stat minute bune. Niciuna nu avea curaj sa faca prima "inaugurarea". Tata radea de noi.
Imi fac curaj si ma urc. Rezultatul chiar trist. Ma reorganizez, ceva nu e bine. Imi dau jos bluza si fusta. Ma urc. Tot atat. La naiba. Ma supar. Zic: de maine regim + mai multa miscare!
Isi face curaj si mama. Se aude: "Alexandraaaa, nu e bun cantarul! Maine te duci si cumperi altul!" Mai sa fie. Nou si deja stricat. Apoi: "Io nu am atat! Nuuuu! Refuz sa cred ca am atat!"
Cantarul ne-a stricat toata seara. Tata rade incontinuare. Nimeni nu a mai mancat nimic. Dormit.
Azi. Cantarul minune era impachetat frumos si cu garantia pe el. Numai bun de inapoiat. Mama o tine una si buna "E stricat!", eu o tin pe a mea: "E bun cantarul, noi ne-am ingrasat!"
Asa ca: Tot mai bun era cantarul ala mic cu rotita, unde puteai sa apoximezi cum vroiai tu kg si se pare ca ne arata si cu vreo 3 kg mai putin! Asta electronic ne-a dat viata peste cap ... dar rau de tot! (:
Zen!
Zen!
Just me,
