Ma intreb ce faceam noi inainte de facebook si twitter?
Cred ca ne plictiseam de moarte!
Mi-am facut cont pe facebook in urma cu aproximativ un an, dupa o discutie avuta la un curs la master. Mi-am adaugat cateva poze, cateva date personale si uite asa contul era gata. Am inceput sa-mi fac prieteni si sa ma uit la pozele prieteniilor mei, sa-mi pun statusuri, sa dau like-uri si sa comentez tot ce se poate comenta.
Inebunesc cand aud: Nu ai cont pe facebook?! Nu existi! Nu esti prieten cu mine pe facebook?? Nasoool!! Imi dai add pe facebook?! Va inseamna ceva pentru mine!! Wow! Wtf!! Fii prieten cu mine, da-mi o imbratisare, cumpara-mi o floare si cred ca o sa fiu mai fericita asa!
Faza tare: ma intalnesc cu un prieten:
Eu: Ceau. Ce mai faci?!
El: Intra pe facebook si o sa vezi!
Ok! Nu mai putem avea si noi o conversatie, o vorba buna, un zambet. Acum totul se reduce in lumea asta virtuala. Hmm...nasol!
Se pare ca facebook-ul pentru mine (!si nu numai) e cel mai mare canal de stiri pe care il pot citi. De acolo pot afla o groaza de lucruri: cine cu cine este prieten, daca este intr-o relatie sau nu, daca s-a casatorit, pe unde si-a petrecut vacanta, Craciunul, revelionul, la ce patry-uri participa s.a. Afli tot ce vrei: Gratis fratilor!! Fara prea multe intrebari!
Se pare ca mult mai simplu sa deschidem facebook-ul si sa intram pe profilul unui prieten, sa vadem ce mai face, decat sa-l sunam. E mai simplu sa-i scriem pe wall "la multi ani!", decat sa ne chinuim sa facem asta personal. E mai simplu asa ...
Oare cati dintre prietenii mei stiu cu adevarat cand e ziua mea de nastere? Daca mi-as schimba data pe "wall" oare cati dintre ei s-ar prinde?
! Inchei: I facebook YOu!! YoU facebook pe mine?
!! Cei de la South Park descriu cel mai bine "nebunia" facebook-ului -
link
Just me,
Din cand in cand, avem nevoie sa mai auzim lucruri bune despre noi. Dupa avalanse de critici, intamplari neplacute si situatii triste, avem nevoie sa auzim si lucruri frumoase.
