Exista oameni care te storc de toata viata din tine, fara
sa-ti dai seama ce se intampla. Naivi din fire ii tinem langa noi si le permitem
sa ne lase fara vlaga. Te incapatinezi si incerci sa crezi ca data
viitoare nu o sa-i mai lasi. Zic: de ce mai exista data viitoare?
Asa ca, incepi sa-i eviti.
Din fericire,
exista si cealalta fata, oameni care sunt extrem de opitimisti. Un
optimism "din ala" cronic as spune. Acesti oameni te molipsesc si pe tine (si-mi place). Iti dau bucurie, pentru ca asa sunt ei, darnici din fire. Cu ei langa tine nu are cum sa nu creasca si in tine optimismul. Iti dau speranta, chiar daca tu nu o mai gasesti. Dupa ce ii intalnesti
si stai de vorba cu ei, te incarci cu sentimente frumose, colorate si
parca te-ai incarcat cu o energie supraomeneasca. Incepi sa crezi in tine
si consideri ca nimic nu poate sa-ti stea in cale atata vreme cat iti
doresti sa atingi un scop.
Cunosc oameni din calea carora am vrut
sa fug, dar intotdeauna am luat trenul gresit. Am fugit cat am putut eu
de departe, dar inevitabil tot i-am intalnit.
Din fericire am
intalnit oameni care mi-a fost dat sa-i intalnesc, sa-i cunosc si sa ma
incarce cu bucurie si fericire, cu o gandire pozitiva si fara sa ma
stoarca de energie.
!Pentru oamenii frumosi care i-am intalnit azi ...
Just me!
