Despre iubire

E trecut de 12 noaptea si un prieten imi trimite asta dupa o discutie despre iubire:

Despre iubire s-au spus si s-au scris milioane de cuvinte, dar paradoxul este ca niciodata nu vom putea spune ca este un subiect epuizat. Asta poate pentru ca fiecare om are felul lui propriu de a iubi. Cati oameni, atatea iubiri...
Exista, in mod cert, o suma de clisee legate de iubire pe care le acceptam sau nu, dar care s-au nascut din aceeasi sete a omului de certitudini.
"Prima iubire nu se uita niciodata."
"Iubirea e oarba."
"Iubirea inseamna suferinta."
"Iubirea inseamna fericire.".....si am putea umple pagini intregi cu fraze profunde puse intre ghilimele. Fiecare dintre noi poate fi pro sau contra acestor reflectii-cliseu. Cine este neutru inseamna ca nu a iubit niciodata.
Cea mai provocatoare dintre toate ideile fixe legate de iubire mi s-a parut faptul ca iubirea este eterna. La origine, eternitatea este legata de puritatea fiintei sau poate de idealul pe care omul vrea sa il atinga. Iubirea absoluta nu poate fi decat pura, frumoasa si eterna. In timpurile moderne insa, iubirea nu mai este cu siguranta unica, cu atat mai putin pura si in nici un caz eterna. Lasand ironia la o parte, chiar am ajuns sa ma intreb dupa mai multe relatii esuate (le-am trait pe fiecare in parte ca pe iubiri autentice...) daca iubirea este sau nu eterna. De fiecare data, la inceputul relatiilor mele, am afirmat cu tarie ca da. Dar ulterior a trebuit sa-mi revizuiesc raspunsul.
Nu alegem pe cine sa iubim. Iubim pur si simplu oamenii care ne sunt sortiti, sau, care prin nu stiu ce magie ne ies in cale exact atunci cand trebuie, ca sa ne rascoleasca sufletul si sa ne faca sa ne indragostim.
Nu alegem cat timp iubim sau cat timp suntem iubiti. E ca si cum undeva, intr-o clepsidra invizibila se scurg toate iubirile fara sa stim dinainte cand le expira timpul. Si totusi, iubirea e ceva care nu se pierde niciodata. Se poate termina sau se poate transforma in altceva.
Este sau nu este eterna? Da, iubirea este eterna, dar intr-un fel special. E eterna pentru ca te schimba in mod esential, e eterna pentru ca ramane in noi dincolo de timp, e eterna pentru ca a fost traita intr-un fel unic, irepetabil. E eterna chiar daca se termina ca sa lase loc altei iubiri. Stiu, multi ma vor contrazice, e treaba lor. Cert este ca iubirea e un sentiment care dainuie peste timp intr-o infinitate de forme si ca fiecare purtam cu noi eternitatea iubirilor noastre...trecute, prezente sau viitoare...

!Habar nu am cine le-a scris toate astea, dar ma regasesc in fiecare rand...