Odata castigata, ne acorda o imesa libertate, dar odata pierduta e imposibil de recucerit. Poate imposibil e e prea mult spus, dar cu siguranta ai de muncit sa recapeti ceea ce ai pierdut.
Desigur, adevarul e ca niciodata nu stim in cine sa avem incredere. Cei mai apropiati de noi ne pot trada oricand. si cateodata strainii ne pot sarii in ajutorul nostru.In final, majoritatea oamenilor decid sa nu aiba incredere decat in ei insisi. Este cel mai simplu mod de a evita sa fii pacalit.
Increderea, din punctul meu de vedere e ceva tabu. Nu exista! Poate eu fac parte din acea categorie de oameni care au incredre doar in ei insisi.
Oamenii dragi mie mi-au dezamagit orice asteptare, nici cu strainii nu prea am avut noroc.
Si-mi aduc acum aminte de zicala "un sut in fund, e un pas inainte!".
Si-mi zic: "ma doare fundul de cate suturi am luat si ma vad tot mai departe de voi toti!"
Increderea e intotdeauna fragila ... bine ca am ramas aceeasi fata naiva care are viseaza ca mai exista oameni care pot sa-mi redea increderea si in "ceilanti".
!I"m still waiting for the moment that changes everything
Just me,
Poate cheia increderii este sa credem in persoane pentru ceea ce sunt ele si nu pentru ceea ce ne dorim noi sa fie. Atunci cand credem prea mult in cineva riscam sa fim dezamagiti dar alternativa de a nu crede in nimeni nu este de fapt o tortura permanenta?
RăspundețiȘtergereNu incerc sa schimb pe nimeni si nu-mi doresc decat ca cei din jurul meu sa fie ei insisi, dar sinceri cu mine...atata tot!
RăspundețiȘtergereDar cred ca cer prea mult!
Deloc... sa nu ceri niciodata mai putin!
RăspundețiȘtergere