Te uiti la ei cu ochii mari si goi si nu stii ce sa spui, ce sa faci, ce sa crezi. Se opreste timpul, secundele, clipa, inima, respiratia, dar taci.Iti este frica sa zambesti, sa respiri, sa clipesti, dar taci.
Cand momentul trece si te trezesti la realitate, incepi sa prinzi curaj sa spui ceva, sa vorbesti, sa simti, dar taci.
Te gandesti ca poate ranesti, distrugi, lovesti si tu inapoi cu aceasi forta cu care ei au lovit in tine, asa ca ma bine taci.
Noroc ca exista acele "zambete" care ne fac sa traim, sa vrem ceva mai mult, sa contiunam, sa simtim fiorul si clipa ...
Noroc ca exista speranta, forta, tarie, vise care nu ne lasa sa cedam. Sa vrem un pic si apoi un pic mai mult.
Zambesc. Zilei si momentului de azi. Am vise, sperante si trairi din cele mai variate. Vreau lucruri mari si lucruri mici. Lucrurile mari imi dau puterea de a vedea viitorul mai bun, iar lucurile mici imi dau speranta ca o sa ajung acolo.
Azi Ianuarie, 16! Tac si nu mai zic nimic!
Just me,
In general e mai bine sa taci si sa te bazezi pe remuscarile celuilalt, pentru ca o sa-i treaca si o sa incerce sa-si indrepte greseala. Daca am si putea avea atata calm, nu?:)
RăspundețiȘtergereCalm am si de vanzare, dar cu rabdarea stau cam prost!:)
RăspundețiȘtergere