Adevarata fata

Adesea este dificil sa vedem adevarata fata a unei persoane.
Cateodata trebuie sa privesti dincolo de zidul pe care l-a ridicat pentru a descoperii un eu fragil.
Trebuie sa incepi sa pui mai multe intrebari pentru a cunoste cine e cu adevarat.

Ai nevoie de multa rabdare si multa tarie pentru a privii dincolo de zambetul fals afisat.

Da, oamenii isi ascund mereu adevarata fata si din nefericire, o descoperim cand este prea tarziu. Desi suntem constienti de ceea ce se intampla le acordam increderea noastra, ajungem sa-i pretuim si sa-i lasam sa intre in viata noastra, asa ajungem sa ne indragostim inainte de a cunoste cu adevarat ceea ce iubim.
Majoritatea dintre noi suntem atat de naivi incat nu vedem ceea ce se ascunde dincolo de vorbele frumoase.
Nu intelegem nimic atunci cand ni se spune "deschide ochii" si desi toti din jurul nostru ne atentioneaza de rautatea altor persoane noi ne incapatanam si-i tinem de mana si sa-i pretuim pentru ceea ce ne ofera.
Lumea e prea fragila pentru ca oamenii sa fie nesinceri. Sunt prea multe in joc, iar  viata e prea scurta pentru minciuni. Nu mai irosi timpul ...

!Trebuie sa ignori stralucirea unei bijuterii pentru a descoperii ca privesti un fals.


Just me,

Un vis

Imi place sa visez. O da, sunt cea mai mare visatoare. Privesc afara. E cald. Vad doi indragostiti imbratisati pe banca la o ora tarzie. Ma gandesc cand am facut si eu asta? Imi amintesc. Aseara. Ma trezesc. Imi aduc aminte ce mi-a soptit cu greu la ureche. Te iubesc! Ma iubeste? Simt ca incep sa tremur. Imposibil! Imi e frig. Privesc cerul. Ascult linistea. ma bucur de moment. Imi amintesc. Nu vreau sa sufari si din cauza asta plec. Mii de fulgere, iara pleaca?! A cata oara?  Nu-mi mai amintesc. Zambesc. Aud. Meriti altceva. Tremur iara de nervi. Nu-l ascult. Simt fluturi in stomac. Cei cu ei acolo? I-am dat de mult disparuti. Wow. Fluturii dispar. Mi-a spus. Nu stiu ce vreau. Logic. De ce ai lua taurul de coarne. Ma supar. Stie asta. Ma opresc o clipa. El inca imi vorbeste cat de las e. Cine il asculta? Eu una nu. Privesc povestea. Pentru o clipa imi zic "ai castigat olf!". Trist. Tresar. Imi sopteste iara. Nu vreau sa pleci. Incep sa inteleg. Viata e rotunda. Rolurile sau schimbat. Ma satura. Il sarut. Il intreb. Ce facem acum? Nu stiu. Ok! Nimic nou. Imi vine sa-l bat. Pentru o clipa am si facut asta. Dar, iara ma trezeste cu un sarut. Stie ca cedez de fiecare data. Ce o fost in capul lui sa-mi spuna asta? Vorbeste iara. Sa nu ti-o iei in cap. Prea tarziu. Eram deja pe norisori cantand.
Suna ceasul. Cad din pat.  Deschid ochii. Camera roz. Zambesc. Am visat?! Ma bucur. Credeam ca ... lasa. E bine ca o fost doar un vis. Imi dau doua palme ... mi-am revenit. Ma duc la lucru.
Imi place sa visez. O da, cat mai visez. 

Just me,

Moments

I always thought that there was this one perfect person for everybody in the world, you know, and when you found that person the rest of the world kind of magically faded away, and, you know, the two of you would just be inside this kind of protective bubble, but there is no bubble, I mean if there is you have to make it, I just think life is more than a series of moments, you know, we can make choices, and we can choose to protect the people we love, and that's what makes us who we are and those are the real memories.

 !Leonard Cohen - In My Secret Life

Poemul XX

Pot să scriu versurile cele mai triste-n noaptea asta.

 

Să scriu, de pildă: "noaptea-i înstelată  şi tremură sub gheaţă, în depărtare, aştri."

Vântul nopţii se roteşte prin ceruri şi cântă. 

 

Pot să scriu versurile cele mai triste-n noaptea asta.

Da, am iubit-o şi, uneori, şi ea m-a iubit.

În nopţi precum aceasta am avut-o în braţele mele.

Şi sub cerul fără margini am sărutat-o de atâtea ori.

Ea m-a iubit şi, uneori, şi eu am iubit-o.

Cum să nu fi iubit nemişcarea marilor săi ochi!

S-ascult imensa noapte, mai imensă fără de ea.

Şi versul cade-n suflet ca roua peste iarbă.

Ce importanţă are că dragostea mea n-o mai poate păstra?

Noaptea e plină cu stele şi eu sunt fără ea.

 Aceasta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare.

Cu această pierdere sufletul meu nu se poate-mpăca.

Ca şi când ar dori s-o apropie, ochii mei o caută.

Inima mea o caută şi ea nu e cu mine.

Aceeaşi noapte leagănă aceiaşi arbori.

numai noi, cei de-atunci, nu mai suntem aceiaşi.

N-o mai iubesc, e adevărat, dar cât am iubit-o!

E atât de scurtă dragostea şi-atât de lungă uitarea!

Pentru că în nopţi ca aceasta am avut-o în braţele mele,

Cu această pierdere sufletul meu nu se poate-mpăca.

Chiar dacă aceasta e ultima durere din pricina ei

şi-acestea ultimele versuri pe care le mai scriu.

P. Neruda

Jocuri cu eroi

In copilarie fiecare dintre noi aveam cate un erou.

Toti ne admiram eroii din diferite motive. Unii ii admira pentru curajul lor, altii pentru indrazneala de care dau  dovada, iar altii pentru bunatatea lor, dar de cele mai multe ori ii admiram pentru ca mai devreme sau mai tarziu cu toti visam sa fim salvati.
Am crescut si eroii din copilarie s-au schimbat. Acum eroul nu mai face parte dintr-o carte de colorat sau dintr-un film fantastic ... si e cel care spune "te iubesc!".

Toti se bucuram de jocuri, dar atunci cand crestem jocurile devin mai periculoase si sunt total lipsite de inocenta din copilarie.
Bineinteles modalitatile prin care ne bucuram sunt multe, iar bucuria vine in multe forme.
Ne mintim singuri ca slujba nu se va amesteca cu  viata de familie. Uneori ne inchipuim anumite relatii ca au mai mult sens decat in realitate, desi ele traiesc doar platonic. Cateodata scoatem la iveala secrete, pentru a ne convinge pe noi insine ca secretele noastre nu sunt chiar atat de inspaimantatoare, desi sunt.
Jocul este foarte simplu si are o singura regula:  Incepi prin a te minti pe tine insuti, iar daca ii faci si pe altii sa te creada...ai castigat!

!Cand am avut toate raspunsurile ... intrebarile s-au schimbat!
!! Eminem feat. Rihanna - love the way you lie

Just me,

Pasiunea

Pasiunea...
Cateodata e atat de puternica incat nu putem sa o iutam - nici macar dupa ce a disparut.
E atat de ametitoare, incat ne poate arunca pe neasteptate in bratele cuiva.

O senzatie atat de coplesitoare, incat poate darama zidurile pe care le-am ridicat in jurul inimii, sa ne apere.
Un sentiment atat de intens, incat nu poate fii ingropat, chiar daca incercam din rasputeri sa-l tinem departe de noi.
Nu are nevoie de motivari. Ea nu cere neaparat sa fie inteleasa si explicata. Dimpotriva ea incepe acolo unde nu mai este nimic de explicat, sfarsind abea atunci cand simte nevoie din nou de lamuriri.

Da! Dintre toate sentimentele, pasiunea este singurul care ne da motive pentru care sa traim si scuze pentru care ne permit sa facem cele mai stupide greseli.

Just me,