24 iulie 2010

Un vis

Imi place sa visez. O da, sunt cea mai mare visatoare. Privesc afara. E cald. Vad doi indragostiti imbratisati pe banca la o ora tarzie. Ma gandesc cand am facut si eu asta? Imi amintesc. Aseara. Ma trezesc. Imi aduc aminte ce mi-a soptit cu greu la ureche. Te iubesc! Ma iubeste? Simt ca incep sa tremur. Imposibil! Imi e frig. Privesc cerul. Ascult linistea. ma bucur de moment. Imi amintesc. Nu vreau sa sufari si din cauza asta plec. Mii de fulgere, iara pleaca?! A cata oara?  Nu-mi mai amintesc. Zambesc. Aud. Meriti altceva. Tremur iara de nervi. Nu-l ascult. Simt fluturi in stomac. Cei cu ei acolo? I-am dat de mult disparuti. Wow. Fluturii dispar. Mi-a spus. Nu stiu ce vreau. Logic. De ce ai lua taurul de coarne. Ma supar. Stie asta. Ma opresc o clipa. El inca imi vorbeste cat de las e. Cine il asculta? Eu una nu. Privesc povestea. Pentru o clipa imi zic "ai castigat olf!". Trist. Tresar. Imi sopteste iara. Nu vreau sa pleci. Incep sa inteleg. Viata e rotunda. Rolurile sau schimbat. Ma satura. Il sarut. Il intreb. Ce facem acum? Nu stiu. Ok! Nimic nou. Imi vine sa-l bat. Pentru o clipa am si facut asta. Dar, iara ma trezeste cu un sarut. Stie ca cedez de fiecare data. Ce o fost in capul lui sa-mi spuna asta? Vorbeste iara. Sa nu ti-o iei in cap. Prea tarziu. Eram deja pe norisori cantand.
Suna ceasul. Cad din pat.  Deschid ochii. Camera roz. Zambesc. Am visat?! Ma bucur. Credeam ca ... lasa. E bine ca o fost doar un vis. Imi dau doua palme ... mi-am revenit. Ma duc la lucru.
Imi place sa visez. O da, cat mai visez. 

Just me,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu