Nu stiu de ce dar incet incet imi dau seama ca nu-mi mai place asa de mult luna august. Poate ca undeva la mijlocul ei e ziua mea, iar daca privesc in spate ma face un pic melancolica si ma duce spre o tristete recuperabila, dar evidenta.
Privesc la anii care au trecut si ma bucur uneori de ei. chiar sar in sus. dar atunci cand privesc in amanunt cand desfac firul in patru ma apuca plansul si-mi vine sa strig "aaaaaaaaaa cand au trecut?"
Uneori ma gandesc ca eu sunt cea responsabla de toate alegerile mele si de abolut toate si tot, dar totusi am trait frumos.
Regrete?
Un borcan, dar l-am inchis cu un capac si l-am aruncat intr-un ocean ...cine stie pe unde va ajunge.
Vine ziua mea.
Cand au trecut anii? Ce am facut cu ei?
In ultimii ani am trait frumos, dar iresponsabil.
Recunosc.
M-am pacalit pe mine si ceva vise au fost naruite de oamenii care credeam ca niciodata nu o sa-mi faca rau, dar au facut-o.
Norocul meu e ca sunt un visator frumos si uit repede (:
Vine ziua mea si uneori stau mult sa ma gandesc cati au trecut. Calculez si-mi dau seama ca e cu plus muuult. Anii nu reflecta deloc ceea ce privesc in oglinda, dar femeia de azi e reflectia lor.
Privesc oglinda si vad o femeie frumoasa, puternica si care stie sa zambeasca ...
Cadou de august ..
Singurul cadou de ziua mea e o gura de aer proaspat, amestecat cu praf magic si putina fericire care sa-mi dea o stare euforica de visare.
Singurul cadou de ziua mea e o gura de aer proaspat, amestecat cu praf magic si putina fericire care sa-mi dea o stare euforica de visare.
August te rog presara-mi noi vise ... ceva sperante .. iar la sfarsit uimeste-ma cu ceva magic.
Tot ce-mi doresc de la august e o soapta "Totul va fi bine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu