27 ianuarie 2013

Teatru: Take, Ianke si Cadir

"Take, Ianke si Cadar", in regia lui Dan Glasu este un spectacol clasic despre trei prieteni, care au diferite divergente despre relatiile inter-etnice.
Personal, eu am vazut spectacolul acesta la televizor si stiam despre ce e vorba, dar spectacolul de la Sibiu a fost cu mult peste asteptarile mele. Am ras foarte mult la schimbul de relici dintre ei.
Este o comedie frumoasa si are personaje bine conturate, amuzante si pline de buna dispozitie. Acest trio clasic plin de umor trateaza relatiile dintre oameni si transmite un mesaj frumos: dragostea invinge indiferent de religie.

O replica frumoasa mi-a ramas intiparita in minte: "Cica nenorocirea, este o persoana foarte delicata si foarte pretentioasa … Cand da de-un om suparat si incruntat, indata zice, "Poftim! Aici e! m-asteapta" si cand da de unu' vesel, zice: "Pardon, am gresit si se duce la altu…".
Amuzant de adevarat!
regia: Dan Glasu

scenografia: Vasile Rotaru
distributia: Dan Glasu, Nicu Mihoc, Gelu Potzolli, Rodica Margarit, Barbara Crisan, Eduard Patrascu, Viorel Rata

Just me!

23 ianuarie 2013

E un strut ... E o pufosenie ... E un pix!!

It's so fluffy ...
I'm gonna die!!!
Cel mai pufos pix ever! Am zis!
Mi-am amintit, uitandu-ma la el, de pixul meu minune din anul doi de facultate. Era roz (roz turbat) si avea un puf roz doar in varf si m-am incapatanat sa merg cu el la fiecare examen din sesiune.
Recunosc, am avut cel mai mare noroc ever atunci. Am luat toate examenele cu note de la 8 in sus si cand spun asta vreau sa accentuez ca am avut in primul semestru 10 pe linie. Ooops!
Eu am dat atunci vina pe pixul pufos si nu pe mintea mea de geniu intruchipat peste noapte. Bineinteles mai era la mijloc si ambitia mea de a-mi demonstra mie ca pot! Dar asta e o alta poveste ...
Ehhee...cateodata e bine sa ai cate un talisman norocos, fie el si pufos! Zen! (:

Acum, dupa ani buni am primit de la prietena mea (Ani) pufosenea de mai sus. 
Maine mai pufosule te duc la job! 

Just me!

Sweet smile!

Discutie cu vanzatorea inainte sa ma decid ce "bijuterie" vreau sa aleg la micul meu snur rosu:
Eu: Ce bijuterie sa-mi aleg?!
Ea: Avem si cu Hello Kitty!
Eu: Aaaa.. nu! Chiar nu!
Ea: E Hello Kitty pe bicicleta!
Eu: Poftim?! Nu inteleg?!
Ea: E Hello Kitty pe bicicleta!!
Eu: Tot nu inteleg. Scuze!
Ea: Pai nu e Hello Kitty simpla e Hello Kitty pe bicicleta!
Eu: Nu! Tot nu inteleg! (liniste)
Te rog mai arata-mi fluturele acela ...

Mai! Care e faza cu Hallo Kitty pe bicicleta!?

21 ianuarie 2013

I like! - Red one

Mi-am luat asa ceva ...

... de la Poema cu 15 lei!
Ce e? 
Habar nu am cum ii zice si ce e! E un snur rosu cu un o bijuterie discreta. Atat! Nimic mai mult ...
Un pic exagerat pretul pentru ce e, vorba mamei mele: Alexandra, snur avem si noi si nod din asta te invata tata, iar tu ai dat atatea bani pe o ata? Asa ceva nu vreau sa cred!
Nu stiu de ce, dar am tinut foarte mult sa am snurul asta rosu la mana. 
Stiu, e o chestie aparent banala, dar lucrurile simple fac diferenta ...
I like! 

20 ianuarie 2013

Cat de cunoscut esti si dupa job?

Foarte cunoscut!
Acum ceva timp am fost la un party. Genul ala de de party la cineva acasa, ne strangem cati putem, muzica buna, socializam si ne simtim bine. (!Asta era sloganul petrecerii si cu asta m-a ademenit.) Lume noua si multa voie buna. Asa credeam Io!
Am ajuns destul de devreme asa ca am avut coazia sa stau frumos intr-un loc si cei care veneau faceau cunostiinta pe rand cu mine.
Spre uimirea mea toti care veneau la respectivul party ma stiau de la job. Au trecut pe acolo si m-au vazut in plin exercitiu functiunii si mi-au tinut minte. Ce oamenii!!
Genul ala de replici: Eu te stiu de undeva?! Si arata asa cu degetul spre tine luuung incercand sa-si aduca aminte. Momentul ala exclam in gand: La naiba! Imi tin chiar si respiratia pana aud - De la ...
Cea mai memorabila replica: "Am facut opt depuneri la tine!" 
Zambesc si zic "Nu cred! Le-ai numarat?!" 
Dude! Trist!
Uimirea a venit cand aproape toti, mai dar toti ma stiau, apoi au venit si bineinteles intrebariile existentiale despre ceea ce fac si dezvoltarea subiectului in sine. Trist! Suntem la un party! Ne simtim bine, asta inseamna NO JOB oamenii buni!
Mno, mai bea paharul ala de vin pe care-l tineam in mana. Mai danseaza rock nebun pe melodia aia buna care acum incepe. Stai pe locul tau, zambeste frumos si socializaza cat mai bine.
M-am pus intr-un loc si de acolo toate bune. (:

Imi place ceea ce fac foarte mult si prietenii apropiati stiu asta, dar sunt foarte (ma repet) foarte reticenta atunci cand vreau sa discut despre jobul meu. Oamenii au o pereptie tare ciudata cand aud ca lucrez intr-o banca. Te eticheteaza si au alte asteptari de la tine si nu zic ca asta e un lucru rau, dar poate uneori chiar nu vrei sa spui cu ce te ocupi si doar sa te simt bine. 

Just me!