19 mai 2013

Jurnal de vacanta: Disneyland Paris

Day5: Disneyland Paris
Marea aventura pe care am avut-o la Paris s-a terminat cu o vizita intr-un loc de poveste. Din punctul meu de vedere Disneyland nu e o prostie si e o reintoarcere in minunata lume copilariei.
Cum iesi de pe autostrada si te indrepti spre locul de poveste ceva se schimba. Copacii incep sa fie mai verzi, iarba mult mai deasa si tot atunci incepe inima sa bata pe un ritm emotionant.
Eu am vizitat doar Disnayland Park lasand Walt Disney Studios pe data viitoare cand poate o sa merg cu siguranta cu copilasi mei.
Inainte de a intra in parc am inceput sa fac cateva poze si am inceput sa ma simt ca un copil care-si traieste visul.


16 mai 2013

I love my job! - Cutia cu 15

O zi tare, dar tare agitata care pe mine m-a dat putin peste cap.
La un moment dat, printre toti clientii apare un domn cu o cutie foarte mare si ma intreaba: Alexandra?!
Imi da sa semnez o hartie si-mi lasa cutia undeva langa mine. 
Ma uit la ea, si ma intreb: ce e? 
Stiam ca trebuie sa vina un pachet pe numele meu pentru Carmen, care astepta un babywearing, dar uitandu-ma la cutie ma tot minunam: cat de mare e chestia aia?!
Uimirea a venit cand deschid cutia si ...

 Mesajul e acesta ....
Buchetul contine 15 trandafiri frumosi ... si a fost expediat ieri (15 mai) de un domn Mihai din Bucuresti.
Ieri am zis "Buna ziua!" la 265 de clienti (cf jurnalului de la sfarsitul zilei) ... care e Mihai?!
Multumesc mult Mihai!

Just me!

13 mai 2013

I love my job! - Nasturas

Azi, am stat cu un nasturas (cel din dreptul sutienului) desfacut la camasa toata ziua!
Credeti ca mi-a zis cineva?!
Va raspund tot eu: NU!

... si da se vedea!

02 mai 2013

Jurnal de vacanta: Paris

Day4: Paris
Am petrecut toata ziua vizitind Parisul la pas si bineinteles din masina. Am prins o zi foarte frumoasa, o duminica excelenta de a vedea cel mai frumos oras care pe mine m-a impresionat foarte mult. 
O trezire foarte matinala pentru a nu prinde coada foarte mare la intrarea in Tour Eiffel! Credeti ca am gasit putina lume? Neeh!! Era o coada care incepea si nu se mai termina la fiecare picior al turnului. Bineinteles ca am reusit sa ne "strecuram" in fata cu atitudinea potrivita si am scutit cred ca o ora nu mai mult.
Pont: Puteti sa scutiti statul la coada prin achizitionarea de bilete on line si in felul asta ii sfidati pe toti care stau la coada, dar nu uitati ca trebuie sa faceti asta cu o zi inainte. Eu am aflat asta stand la rand cuminte.
Biletul este de 11.50 eur pana sus de tot, iar vederea este minunata. Mai puteti plati si 8.50 eur, dar urcati scarile pana la primul etaj si de acolo luati liftul pana sus. 
Am stat cred ca mai bine de doua ore si nu mai vroiam sa plec, era asa de frumos. M-am lasat plimbata printre ganduri, vise, amintiri ... ma gandeam la nimic si nimic poate se gandea la mine.
Catredala Notre Dame
Mi-am dorit sa o vizitez de cand eram mica, de cand invatam de ea la orele de franceza. Fac o paranteza: am facut opt ani de franceza intensiv la scoala, nu s-a prins nimic de mine, nimic mai!! Inchid paranteza.
Intrarea e bineintels gratuita si exista o liniste extraordinara pe care de incarca pozititv cu energie. 
Poate unul dintre cele mai wow momente a fost ca am condus prin oras. Imi place sa conduc mult, dar invatata cu linistea si calmul din Sibiu a fost mai dificil un pic acolo. Am avut noroc ca era duminica si nu era foarte aglomerat, dar tot nu se compara. 
Am sarit in sus de bucurie cand am auzit: "Alexandra, conduci pe Champs Elysees, unul dintre cele mai celebre bulevarde din Paris, iar in fata urmeaza Arcul de Triumf!" Am fost in extaz!! 
Emotii am avut cand am intrat in sensul giratoriul de la Arc. Acolo in sensul ala nu exista reguli, fiecare merge cum vrea sa ajunga exact acolo unde doreste. Prioritate de stanga, dreapta, din fata de peste tot trebuie sa dai. Aud: "Alexandra, aici sa ai tupeu ca altfel nu mai iesim!" ... si am avut!
Plimparea s-a incheiat seara tarziu cu un apus minunat de soare, intr-un loc care mie mi-a placut tare mult - Alea Artistilor si bineinteles superba Catedrala Sacre Coeur.
Aici mi-a placut cel mai mult si e locul unde m-as intoarce oricand si nu pentru apusul minunat sau pentru panorama superba si pentru linistea momentului petrecut acolo. Desi, era foarte multa lume, erau atat de degajati si cantau, dansau, faceau acrobatii, stateau pe iarba si vorbeau in diferite limbi. Nimeni nu avea nicio treaba cu nimeni si nimeni nu deranja pe nimeni, pur si simplu erau acolo si se bucurau de moment.
Era ceva nou pentru mine ... ceva care mi-a placut tare mult!
Frumusetea Parisului o descoperiti mai bine noaptea unde orasul e mult mai stralucitor si romantic.
Un oras minunat care te face sa visezi, dar si sa zambesti muuuult!

Juste moi!

28 aprilie 2013

Securitate bip securitate!

Azi, merg prin Promenada si intru prin magazine sa pierd vremea, sa-mi cumpar una alta. Nu ma bipuie niciun senzor la intrare/iesire din magazine. Ajung in Real intru cu geanta de mana in magazin si bipuie senzorul minune. Eu linistita fara niciun gand ciudat merg mai departe, doar intru in magazin nu aveam cum sa "achizitionez" fur ceva de nicaieri. Aud cum ma striga o femeie de la securitate "Doamna! Doamnaaa va rog sa va opriti!"
Ma opresc si ii spun ca am intrat in magazin si nu am decat geanta de mana si nu cred ca trebuie sa fie o problema, dar daca doreste o sa-i arat ce am in geanta fara nicio problema ii arat.
Ea ma invita sa merg in "Camera securitatii" pentru a-mi scana geanta. Iritata un pic, i-am zis ca nu ma duc nicaieri si daca are ceva de obiectat sa-mi spuna acolo.
Doamna de la securitate insista sa ma duca acolo in camera, sa-mi scaneze geanta ca sa nu mai bipuie pe viitor. Eu nimic, nu vreau sa-mi scaneze nimic si gata!
Plec iritata prin magazin ...
Dupa o ora ...
Ajung la o casa, ma pun la rand si vad cum trei gorile stateau in fata casei unde stateam sa platesc, cu ochii pe mine. Nici nu platesc bine si gorilele se indreapta spre mine, dau sa ies din magazin si bineinteles bipuie dupa mine senzorul sufeletului. 
Ma opreste suspicioas, cica, o gorila si sunt rugata sa merg cu el pana in: Camera Securitatii. I-am zis sa nu merg nicaieri, cand am intrat in magazin am patit la fel si nu am de gand sa merg nicaieri. Iar acum ma simt ofensata de simplul fapt ca toata lumea se uita la mine ca si cum as fi furat ceva din magazin. 
Suna statia: "Da, sunt aici cu doamna aia care nu a vrut sa fie scanata!"
Eu am luat foc! Doamna aiaaaa??!! Eu vorbind cu el la persoana a treia si frumos.
Ii arat ce am in geanta: un toc de ochelari, un portofel, o trusa de farduri + niste absorbante.
... simpatica mea genata tot bipuia! La naiba!
Inconjurata de trei dulai + o mie unu de alti ochi indreptati spre mine ma irit mai tare. Atunci sa vedeti cum sangele de olteanca incepe sa se agite si parca din femeia calma si doar iritata, ma transform. Incep sa ii le spun ca ma simt foarte ofensata, ca vreau sa vorbesc cu superiorul si tra la laaa....rau de tot!!
Pana la urma ma lasa sa plec, dar totusi ma roaga din nou, dar mai frumos daca nu vreau sa merg in Camera Securitati!!
La naiba cu camera lor!!!!

Concluzie: Nu puteam eu sa merg in camera aia nenorocita si sa ma scaneze aia, sa nu mai patesc nimic pe viitor, dar nu eu am preferat sa ma cert cu ei, sa-mi pierd temperamentul, sa se uite toti gura casca la mine ca si cum as fii furat ceva!!

Aici urmeaza niste bipuri: $%^&**(()()&^%$# de Real!!!

Just me!