Propriul rol

Cu timpul invatam ca exista trei situatii in viata pe care nu le putem remedia: sansa pe care am lasat-o sa ne scape, intalnirea la care nu am asistat si jignirea pe care deja am pronuntat-o.

Drumul in viata ti-l faci singur, tu decizi majoritatea lucrurilor pe care le vrei sau nu. Esti regizor, scenograf, actor si spectator al propriei tale vieti. Iti regizezi singur destinul, joci numai rolurile pe care scena vietii ti le impune, si singurul spectator esti doar tu. Esti propriul fan al propriei tale piese de teatru, film, telenovela... ce vrei tu sa joci.
In viata sunt cateva situatii in care avem sansa sa intalmim oameni extraordinari, ii lasam sa joace alaturi de noi doar cateva cadre, apoi dintr-un motiv infantil ii dam afara din jocul nostru de-a filmul.
Nu inteleg un lucru, oamenii care intra in viata noastra si care ne fac cu adevarat fericiti, care ne arata lumea altfel decat o jucam noi, care pur si simplu ne fac sa ne simtim "bine" ... nu ii tinem langa noi. Le inselam asteptarile, ii dezamagim bine de tot ca sa fim siguri ca nu se mai intorc in piesa noatra si apoi le aratam usa rosie din spatele scenei. Nu avem nici macar demnitatea de ai scoate prin fata asa cum merita ei defapt. Nu e nicaieri inceput si sfarit clar ... lucrurile se nasc si mor unele in miezul celorlalte.
Imi joc propriul rol al vietii mele asa cum stiu eu mai bine, uneori stiu exact ce rol vreau sa joc, dar cateodata ma avanturez in roluri in care regizorul o gresit distributia, dar imi place acel sentiment de "bine" (binele meu, din lumea creata de mine)...acea nebunie a momentului pe care imi place sa o numesc "fericire". E gresit?! Stiu asta, mai bine decat voi cei care-mi criticati tot.
Ceea ce nu stiti voi e ca cel mai mare critic sunt doar eu. Noptile nedormite la cum as fii putut "juca" in anumite situatii sunt foarte multe. Credeti ca nu stiu ce nu e bine? Ce e corect sau imoral? Credeti ca nu stiu ce jol joc? Raspund: Stiu!  Ma critic eu destul, iar cei care ma critica si ma judeca cum joc propria piesa, ar trebui sa se gandeasca ca-mi sunt prieteni, iar prietenii se sustin orice ar face ei. ca joaca roluri principale sau secundare, ca sunt protagonistii buni sau sunt aia rai, ca sunt criminali, curve, amantii sau ingeri, prietenii sunt prieteni - orice rol joca ei se sustin!! nu se critica sau judeca - ei se ajuta si ii tin de mana.(sau parca asa sta treaba).
Va doare cand vedeti ca nu imi pasa si va zic mereu: "Numai conteaza ... lasa!"

Just me,