08 februarie 2014

Poezie: Sterge-mă din telefonul tău

Şterge-mă din telefonul tău,
Acolo unde eram pune o liniuţă
Sau poate un semn de întrebare
Pentru toate întrebările la care
Nu ţi-am răspuns sau n-am vrut
Sau mai bine pune un punct
Un punct şi de la capăt cu altul,
Şterge-mă din telefonul tău,
Iar dacă printr-o întâmplare
Te-aş suna, pune-l să tacă
Să tacă frumos, deplin şi îndelung
Să nici nu ştii că te-am sunat
Aşa am să devin un apel ratat
Fără sunet, fără melodie,
Şterge-mă din telefonul tău
Şi aşa nu mai sunt de mult acolo
Rămăsesem un număr şi atât
S-a dus vremea, a trecut
Când odată cu numele meu
Ţi se aprindea sufletul
Şi aveai lumea la picioare,
Şterge-mă din telefonul tău
Nu pentru azi, pentru totdeauna
N-am ce să mai caut pe-acolo
Ca un număr rătăcit şi rătăcitor
Un număr al tuturor şi al nimănui
De parcă nu ţi-aş fi spus
Că eu sunt numărul tău,
Şterge-mă din telefonul tău,
Lasă un loc liber, fără nimic
Ca un spaţiu gol, necompletat
Şi atunci când îţi va fi greu
Selectează-l şi apasă pe el
O să sune întruna, la nesfârşit,
Numărul tău l-am divertat
Spre o planetă pustie, ca şi sufletul tău.


Marius Tucă
_____________
"Şterge-mă din telefonul tău" face parte din volumul "Am să te iubesc până la sfârşitul lumii" - carte de poezie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu