Timp de cativa ani doi am lucrat impreuna cu draga mea Carmen, dar de maine incepe marele ei concediu, de liniste si no stres. Bineinteles no stres pana la venirea minunii (Ioana Antonia) pe lume!
Cine spune ca nu exista o prietenie intre colegii de servici, sa stiti ca noi suntem exceptia de la regula. Nu mai stiu cand am trecut de la colege de servici la prietene, dar stiu ca am reusit sa le imbinam pe amandoua foarte bine.
As mintii daca nu as recunoaste ca nu am avut mici divergente sau pareri diferite, am si urlat una la alta, ne-am suparat, dar toate acestea erau doar din cauza stresului care noua (nu) ne place atat de mult.
Noroc ca avem personalitati diferite, desi suntem doua leoaice incapatanate. Eu sunt cu 4 zile mai mare ca ea! Am zis! Eu sunt foarte impulsiva si perfectionista in tot ce fac la job, iar ea calma si ordonata in idei. Izbugniriile noastre de personalitate se trerminau cu "Ai un minut sa te calmezi si dupa vorbim! Un minut am zis!" Apoi, era liniste si pace, chiar si zen!
Intotdeauna am mers pe ideea: Lucrez 8/10 ore pe zi impreuna cu niste oameni aparent straini. Nu-i cunosc decat la job, fara viata personala. Imi petrec mai mult timp cu colegii de servici decat cu familia, iubitul, prietenii. Nu pot sa lucrez daca nu ma inteleg bine cu ei, daca ma cert si dupa raman certata. Trebuie sa te calmezi, zambesti si mergi mai departe.
Logic nu?!
De maine o sa am o alta colega, o stare de nu asa, dar daca asta e atunci altceva nu exista ...
Asa nu-mi place cand lucrurile se schimba si-mi strica mie rutina, starea si ritmul.
Am reusit sa facem cateva poze printre clienti si sa zambim.
Recunoastem am plans ...
Just me ... and
Carmen!
