Alexandra la Brasov

Andreea vine cu ideea sa ne incarcam cu "liniste" departe de casa. Gasim un pretext si am pornit la drum. 

Ador Sibiul, dar Brasovul e si eL altfel!

Nu e pentru prima oara cand ajung sa ma plimb prin Brasov, dar cu siguranta a fost prima oara cand m-am indragostit de orasul asta. E enervant de fain!

Mi-a placut totul!

Cum sa nu-ti placa cand te plimbi pe centru si sa nu cunosti pe nimeni?! Sa bei o cafea la o terasa si nimeni sa nu te opreasca cu traditionalul "Ceau Alexandra! Ce faci?!"

M-am incarcat cu energie pozitiva si m-am plimbat de m-au durut picioarele pentru a manca o prajitura. Bine bine am mancat patru prajituri dulci si bune rau. Aveau si prajitura cu somon (pestele). Nu e de ras, dar cofetareasa ne-a spus de ce nu mai face prajitura care o consacrat-o. O doamna intra in cofetaria ei si dupa ce gusta: "Asta e pui si nu-i somon!" Vorba ei: "Cum naiba sa confuzi somonul cu puiul ... nu stiu! Prajitura aia pute rau a peste!"

Oare ce gust are?!  De cand somonul vrea sa fie dulce?!

 Funny!

Am observat orasul plin de turisti si pot sublinia majoritatea erau romani care se plimbau nepasatori pe strazi. Noaptea pe la 23 era inca plin centrul. Nu m-am conversat cu nici un brasovean, dar am remarcat ca mi-a placaut stilul lor vestimentar. Ador oamenii frumosi care nu "arunca" orice pe ei atunci cand ies din casa si au grija de ei. M-au surpins tinutele lor. Atat!

Poate am fost eu mai entuziasmata sau poate a inceput Sibiul si oamenii lui sa ma sufoce un pic ...( mai mult)

De fiecare data cand ajung prin Brasov am doua ganduri: sa vizitez Biserica Neagra si urc pe Tampa. Nu! Nu am urcat si nici vizitat ...

Ma consilez de fiecare data: "Data viitoare!"

Pe data viitoare (: