Poezie: Autoportret

liniștea am moștenit-o de la tata,

zâmbetul de la maică-mea.
și pentru ca am stat cu ea
cu nouă luni mai mult
zâmbesc mai des decât sînt linștit.

am brațele unei păsări din trecutul
îndepărtat al familiei, așa că
sînt făcut mai degrabă să zbor
decât să pun mâna să fac ceva serios
pe lumea asta

am vanitatea unei statui,
ochii căprui
și-un spate foarte drept
că îmi atârnă puține greutăți de piept;
în loc de păr, am pe corp mii de antene
care captează emoție, împingând-o prin vene
și nicio oglindă prin casă
care să-mi reflecte latura anxioasă.

Iv cel naiv