Lectia: Tudor Gheorghe

Un spectacol minunat a interpretat azi Dl. Tudor Gheorghe in Sala de Cultura din Sibiu. A facut un spectacol impecabil desi sala nu a fost incalzita si era un frig, dar frig de mi-au inghetat toate. Noroc cu voia buna si glumele frumoase care-mi mai incalzeau inima. ( toata lumea a simtit frigul)

Daca stai bine si te gandesti mergi la un spectacol unde vedeta principala e doar un om simplu, cu parul grizonat. In mana cu o chitara a stat in (frig) fata noastra aproape doua ore pentru a ne educa. De a ne invata frumusetea limbii romane si a aprecia mandria de a fii roman. De a pretui tara si mai ales limba din tara de unde te-ai nascut. 

A mers la origini si a trecut prin toate frumusetiile graiului romanesc...

„Lecția”, denumire simbolica, este un spectacol unic, plin de iubire și patriotism.

„Dicţionarul explicativ al limbii române dă cinci definiţii pentru cuvântul „lecţie”. Departe de a cădea în didacticism, spectacolul meu ”Lecţia” are câte ceva din toate cele cinci definiţii. De la pledoaria pentru păstrarea curăţeniei limbii române, la redescoperirea primelor manifestări literare prezentate cu umor, unele sub formula „ştiaţi că?”, de la candoarea exprimării poetice a iubirii, romantice sau erotice, până la cea mai frumoasă poezie de dragoste şi până la cum ne-am pierdut vocalele din cuvinte sau despre ce n-ar trebui să uităm: să iubim. Iată câteva din temele pe care le vom dezbate în spectacolul Lectia.” Tudor Gheorghe

Nu stiu ce-mi place la omul asta simplu cu parul alb si ochii senini. Vocea care atunci cand rasuna simt cum misca toate sentimentele in mine. Glumele pe care le spune in spectacole sau mesajul care il trasmite.

Recunosc ca a reusit sa faca o sala intreaga sa planga sa se intrebe de parinti lui, de iubirea fata de ei si petuirea lor ..

 Asta doar printr-un catec..

Inchei cu o poezia care imi place cel mai mult de la ..

Tudor Arghezi - De-abia plecasesi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?