Povestea unei pasiuni: Pictura!

Intotdeauna am luat note bune la desen in generala, aveam ceva al meu, dar cum niciodata nu am fructificat nimic totul s-a oprit acolo. Parintii mei nu s-au gandit niciodata, sa ma faca artista si desi au vazut ca am ceva talent nu luat asta in calcul. Genul ala: ca artist mori de foame?!

Cu anii am uitat de micul meu talent, iar eu am crescut. Dupa capacitate, am insistat sa merg la un liceu de arte, la actorie, aveam talent, dar cum actoria nu e o meserie pentru tata, s-a renuntat si la ideea aceasta.

Am urmat un liceu cu un profil real, urand romana ( profesoara fiind cireasa) si adoram matematica, iar de aici nu era decat un pas spre Stiinte Economice.

In urma cu ceva timp am ramas placut surprinsa cand am gasit la o prietena un sevalet intr-un colt al casei, luminat discret, cu cateva tablouri si schite imprastiate colo colo, dar nimic mai mult. Credeam ca face parte dintr-un decor extravagant, dar nu!, era o mica pasiune. O pasiune frumoasa, un moment de relaxare creat de ea si numai pentru ea.

Am privit mult acel sevalet, in tacere ma obseda o plansa alba lasata acolo parca sa-mi instige imaginatia ... si-mi imaginam cum culoarea reuseste sa umple albul acela imaculat. Cred ca am pictat plansa aia alba de n ori fara sa zic nimic, fara sa-i spun niciodata nimic si fara sa ma gandesc sa pot i-au pensula cu adevarat in mana si sa creez ceva.

Apoi, totul s-a pierdut, eu, sevaletul si gandul meu de a picta.

Anul acesta, prin martie am cochetat cu pictura, m-am inscris la un mic curs. bineinteles am fost impinsa muuult de la spate.

Acolo, am descoperit ca am ceva talent, daca pot sa zic asa sau am ceva al meu. 

In luna mai am reluat cursurile la avansati si tabloul de mai jos a fost facut de mine in trei ore, da trei! Sincer si cu mana pe inima, dupa ce am terminat si am privit mica "capodopera" am inceput sa tremur si simteam o emotie frumoasa. 

Nu stiu daca o sa duc vreodata pasiunea mea la nivel de arta, dar asta a iesit!

Am auzit: Exista doua tipuri de oameni care picteaza: cei care fac arta (= aceea care stau ore intregi si se gandesc numai cu ce culoare sa faca cerul, apa sau verdele copacilor si vor sa exprime pana si vantul in pictura lor. Cei care picteaza lucruri abstracte, dar cu o incarcatura frumoasa a unui tablou de exceptie) si cei care duc arta la nivel de pasiune ... aaa si aia esti tu!

 

Just me!

Teatru: Lulu

Spectacolul "Lulu" l-am asteptat sa se puna, din nou, in scena de ceva vreme pentru ca l-am ratat la debutul sau, iar cand mi-am cumparat bilete, a ars sala (24 septembrie 2011- costume, aparatura, decor, tot ... Hala Sinerom) 

Anul acesta Teatrul Radu Stanca Sibiu pune din nou in scena spectacolul lui Purcarete, dar de data aceasta la Hala Balanta. Un spatiu nonconformist cu un decor minimalist, ineditul fiind asezarea spectatorului in amfiteatrul special construit. 

In spectacol, Lulu incepe timid cu o frumusete extraodinara, apoi ea trece de la un barbat la altul devenind o faptura jalnica si lipsita se scrupule. Imaginile cu tenta sexuala si imorale sunt prezente, sange mult si o atmosfera agitata exista pe tot parcursul spectacolului.

Nu lipseste muzica live a lui Vasile Sirli care face o atmosfera interesanta. Un spectacol cu lumini, muzica inedita si actori de exceptie aflati intr-un loc nonconformist! 

Este un spectacol interzis copiilor sub 16 ani. 

Inditul a fost fosnetul Halei Balanta, vantul batea foarte tare afara, iar in hala ca si spectator iti venea sa fugi!

Mergeti la teatru!

Lulu, o piesă stranie de teatru care, dacă îţi dispare din memorie, îţi reapare când nu te aştepţi. Te urmăreşte pe ascuns. Cel puţin aşa mi se întâmplă mie.
Lulu, o dramă antică citită pe canapeaua de psihanaliză a doctorului Freud.
Lulu este misterul ispitei.
Lulu este eşecul ispitei.
Lulu este renaşterea ispitei.
Lulu este cadoul şi pedeapsa.
Lulu este obsesia lui Shakespeare, a lui Goethe, a Sarei Kane etc.
Lulu este degetul arătător al moralei mici burgheze.
Lulu este înmormântarea moralei mici burgheze.
Lulu este revolta vieţii împotriva raisonului civilizaţiei sociale.
Lulu e un păcat.
Lulu e un păcat necesar.
Lulu e un păcat dulce.
Lulu e un păcat plin de venin.
Lulu e un înger cu aripi negre.
Lulu încurcă logica bărbătească.
Lulu îşi încurcă propria logică feminină.
Lulu păcăleşte Creatorul.
Lulu nu e nimic din toate acestea.
Lulu nu se poate explica.
Lulu trebuie jucat spre încurcarea publicului.
Lulu e necesară.
Lulu e o piesă de teatru care derutează şi provoacă de când e scrisă.
Lulu are nevoie de o actriţă unică.
Lulu e o flacără care arde aripi.
Lulu are lipici.
Lulu…
(Helmut Stürmer)

Sursa: Tnrs

Lulu de: Frank Wedekind

Regia: Silviu Purcărete; 

Traducerea: Victor Scoradeţ; Adaptarea: Silviu Purcărete; Decor şi Light Design: Helmut Stürmer; Costumele: Lia Manţoc; Muzica originală: Vasile Şirli; 

DISTRIBUTIA: Ofelia Popii, Mariana Mihu, Diana Fufezan, Ema Veţean, Codruţa Vasiu, Cristina Stoleriu, Cristina Ragos, Raluca Iani, Constantin Chiriac, Dan Glasu, Cristian Stanca, Adrian Matioc, Pali Vecsei, Mihai Coman, Cătălin Pătru, Gelu Potzolli, Eduard Pătraşcu; MUZICIENELE: Anca Loredana Zanca, Laura Călina, Cora Miron.

Teatru: Solitaritate

"Solitaritate" un spectacol de Gianina Carbunariu. 

O noua premiera la Teatrului Național Radu Stanca Sibiu pe cere nu o puteam rata. Spectacolul acesta m-a surprins de la intrarea in teatru, sincer. La intrare te asteapta un ... off nu vreau sa va stric surpriza sau uimirea, asa ca ma abtin. Am intrat cu emotii in sala. S-a tras cortina si ineditul s-a produs. Actorii au intrat, s-au asezat langa noi si pe toata durata spectacolului ne-au privit in ochi. Vorba lor: Exista o linie imaginara intre public si actori, pe care daca o incalci poti ramane uimit. Bineinteles spectacolul in sine e ceva inedit. 

Am ras si chiar amuzat la cateva replici mai deochiate, am simtit actotul langa mine, poate cauza fiind lumina din sala, cineva a uitat cateva becuri aprinse. Un spectacol frumos si amuzant.

Replica care mi-a ramas in minte: "Problemele le stim, ar trebui sa cautam solutii!"

 Mergeti la teatru!

„Fiecare dintre cele cinci scene ale spectacolului este o ficțiune inspirată dintr-o realitate sau dintr-un anumit tip de discurs public prezent în societatea românească actuală: de la zidul construit în Baia Mare pentru a separa comunitatea rromă de șoseaua principală a orașului și până la marcarea din ce in ce mai radicală a diferențelor între categorii sociale, etnii, generații. Sub pretextul respectării unor convenții sociale și al salvarii cetățeanului, sunt inventate de fapt reguli noi menite să stigmatizeze diferența și să estompeze tot ceea ce ar putea să ne apropie. Mai grav decât radicalizarea discursului politic despre sărăcie - vazută ca o vină a celui incapabil să fie eficient - este faptul că acesta a contaminat spațiul public și riscă să devină o perspectivă normală, justă, perfect îndreptățită.”    (Gianina Cărbunariu)

Sursa: Tnrs

Distributia:

DECOR, VIDEO şi LIGHT DESIGN: Andu Dumitrescu; COSTUME: Andrei Dinu; MUZICA: Bogdan Burlăcianu; COREGRAFIA: Florin Fieroiu; DISTRIBUŢIA: Marius Turdeanu, Ciprian Scurtea, Florin Coşuleţ, Diana Fufezan, Ofelia Popii, Mariana Mihu, Adrian Matioc, Cristina Ragos, Ali Deac

I love my job! - Hai la joc

O zi calma la job. Eu imi vad de situatiile mele si ma scufund in hartii si raportari printre clienti. Colega mea, prezinta o oferta de card pentru deschiderea unui cont pentru somaj unui cilent. Clientul asculta, si incepe sa puna intrebari cum e si normal. Ii se mai explica incaodata oferta, fara sa se supere nimeni si incaodata si tot ii se repeta pana cand toata lume e multumita.

Este interesant ce a inteles despre comisionul lunar: Daca tin cardul 29 de zile si vin si-l inchid in a 29-a zi, imi mai luati comision de gestiune lunara? Apoi deschid altul. Cat economisesc pe an? ... Logica buna!!!

Semneaza, dar inainte sa plece se razgandeste si nu mai vrea sa deschida cont de somaj la noi ca el o se angajeze pe viitor si vrea alt tip de card.

Timp de 25 de minute i-a facut ziua mai buna colegei mele.

Dupa o ora ...

Doi flacai frumosi in fata ghiseului meu. Pentru cunoscatori unul era dl. si celalant era dl. In timp ce butonam la calculator baietii incep si-mi canta. Zambesc si ma bucur de moment. Stati calmi i-am cautat numai acum pe ytube sa vad cine, ce, cum... (:

Colega mea, arunca pixul. Eu de ce nu am parte de asemenea clienti?

Mister!

Flacaii se apuca si-mi canta o melodie mai lunga, dar draguta rau. Zambesc si bineineteles ma inrosesc de tot momentul.

Saptamana viiotare se intorc, sper ca tot cu aceasi voie buna.

Ador zilele frumoase si lucrurile inedite de la job!

Just me!

Magia Festivalului International de Teatru de la Sibiu

Sibiul e un oras frumos cu oameni frumosi si linistiti, boem prin arhitectura sa, iar in fiecare an ofera ceva special locuitorilor si nu numai, ceva magic. In fiecare an pentru 10 zile se imbraca in haine de sarbatoare si reuseste sa aduca magia spectacolelor de teatru in sufletele noastre. 

Cea de-a XX-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu va avea loc în perioada 7 – 16 iunie 2013.

Pasiunea mea! Teatrul

Am sansa sa locuiesc intr-un oras unde pasiunea pentru teatru are mare valoare, iar asta este amplificata de catre sibieni. Publicul sibian, cu trecerea anilor, a devenit un public pretentios, cu standarde ridicate, care a prins gustul frumosului si e foarte greu de multumit. Astfel, pentru regizorii care vin sa puna in scena la Sibiu cate un spectacol, e o adevarata provocare. Cu ocazia asta avem cele mai interesante si mai indite spectacole din Romania si nu numai. Unele spectacole primind premii natonale si internationale.

Mentionez: "Calatoriile lui Gulliver", de Silviu Purcărete, a castigat premiul pentru cel mai bun spectacol (2013), "Ultima zi a tineretii", in regia lui Yuri Kordonsky, premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol (2012), si vedeta noastra Ofelia Popii a primit premiul UNITER pentru cea mai buna actrita in rol principal, pentru prestatia sa din spectacolul "Felii" (2011) si as putea continua ...

Festivalul de Teatru de la Sibiu este un eveniment de renume in lumea culturala care a fost adus in atentia publicului pentru prima acum 19 de ani, un grup de initiativa condus de Constantin Chiriac, actor la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, s-a hotarat sa-i redea orasului stralucirea pierduta prin organizarea unui festival de teatru.. 

Cu timpul FITS sau Festivalul de Teatru de la Sibiu a devenit cunoscut in intreaga lume, purtand cu el si imaginea Romaniei peste hotare. Catalogat ca unul din cele mai mari evenimente culturale din lumea, FITS a adus beneficii considerabile Romaniei in ceea ce priveste turismul cultural prin promovarea excelentei, transformand 10 zile Sibiul intr-o scena uriasa alaturi de peste 2500 de invitati din peste 50 de tari, 300 de evenimente, 150 de premiere, 60 de spatii care emana cultura pura in perioada desfasurarii festivalului, peste 600.000 de spectatori iubitori de teatru. 

Anul acesta se anunta un an plin cu surprize, fiind un an aniversar ...

Asa ca, oriunde ai fi si oriunde te-ai afla vino la Sibiu in perioada 7/16 iunie sa vezi ce inseamna magia spectacolelor de teatru si nu numai. O sa te surprinda Sibiul imbracat in haine coloroate, o sa intalnesti oameni care danseaza pe strada dimineata, o sa te uimeasca acrobatii nemaintalnite de oameni cu picioroange, masinarii uriase amplasate prin oras care fac zgomot frumos si bineinteles foscul de artificii special creat pentru acest eveniment.

Vino in Sibiul altfel!

Vino sa vezi, te minunezi, apoi pleci zambind dintr-un oras de poveste!

Toate detalile le gasesti aici: www.sibfest.ro

Acest articol participa la campania aceasta, in cadrul BlogalInitiative.

Jurnal de vacanta: Disneyland Paris

Day5: Disneyland Paris

Marea aventura pe care am avut-o la Paris s-a terminat cu o vizita intr-un loc de poveste. Din punctul meu de vedere Disneyland nu e o prostie si e o reintoarcere in minunata lume copilariei.

Cum iesi de pe autostrada si te indrepti spre locul de poveste ceva se schimba. Copacii incep sa fie mai verzi, iarba mult mai deasa si tot atunci incepe inima sa bata pe un ritm emotionant.

Eu am vizitat doar Disnayland Park lasand Walt Disney Studios pe data viitoare cand poate o sa merg cu siguranta cu copilasi mei.

Inainte de a intra in parc am inceput sa fac cateva poze si am inceput sa ma simt ca un copil care-si traieste visul.

I love my job! - Cutia cu 15

O zi tare, dar tare agitata care pe mine m-a dat putin peste cap.

La un moment dat, printre toti clientii apare un domn cu o cutie foarte mare si ma intreaba: Alexandra?!

Imi da sa semnez o hartie si-mi lasa cutia undeva langa mine. 

Ma uit la ea, si ma intreb: ce e? 

Stiam ca trebuie sa vina un pachet pe numele meu pentru Carmen, care astepta un babywearing, dar uitandu-ma la cutie ma tot minunam: cat de mare e chestia aia?!

Uimirea a venit cand deschid cutia si ...

 Mesajul e acesta ....

Buchetul contine 15 trandafiri frumosi ... si a fost expediat ieri (15 mai) de un domn Mihai din Bucuresti.

Ieri am zis "Buna ziua!" la 265 de clienti (cf jurnalului de la sfarsitul zilei) ... care e Mihai?!

Multumesc mult Mihai!

Just me!

I love my job! - Nasturas

Azi, am stat cu un nasturas (cel din dreptul sutienului) desfacut la camasa toata ziua!

Credeti ca mi-a zis cineva?!

Va raspund tot eu: NU!

... si da se vedea!

Jurnal de vacanta: Paris

Day4: Paris

Am petrecut toata ziua vizitind Parisul la pas si bineinteles din masina. Am prins o zi foarte frumoasa, o duminica excelenta de a vedea cel mai frumos oras care pe mine m-a impresionat foarte mult. 

O trezire foarte matinala pentru a nu prinde coada foarte mare la intrarea in Tour Eiffel! Credeti ca am gasit putina lume? Neeh!! Era o coada care incepea si nu se mai termina la fiecare picior al turnului. Bineinteles ca am reusit sa ne "strecuram" in fata cu atitudinea potrivita si am scutit cred ca o ora nu mai mult.

Pont: Puteti sa scutiti statul la coada prin achizitionarea de bilete on line si in felul asta ii sfidati pe toti care stau la coada, dar nu uitati ca trebuie sa faceti asta cu o zi inainte. Eu am aflat asta stand la rand cuminte.

Biletul este de 11.50 eur pana sus de tot, iar vederea este minunata. Mai puteti plati si 8.50 eur, dar urcati scarile pana la primul etaj si de acolo luati liftul pana sus. 

Am stat cred ca mai bine de doua ore si nu mai vroiam sa plec, era asa de frumos. M-am lasat plimbata printre ganduri, vise, amintiri ... ma gandeam la nimic si nimic poate se gandea la mine.

Catredala Notre Dame

Mi-am dorit sa o vizitez de cand eram mica, de cand invatam de ea la orele de franceza. Fac o paranteza: am facut opt ani de franceza intensiv la scoala, nu s-a prins nimic de mine, nimic mai!! Inchid paranteza.

Intrarea e bineintels gratuita si exista o liniste extraordinara pe care de incarca pozititv cu energie. 

Poate unul dintre cele mai wow momente a fost ca am condus prin oras. Imi place sa conduc mult, dar invatata cu linistea si calmul din Sibiu a fost mai dificil un pic acolo. Am avut noroc ca era duminica si nu era foarte aglomerat, dar tot nu se compara. 

Am sarit in sus de bucurie cand am auzit: "Alexandra, conduci pe Champs Elysees, unul dintre cele mai celebre bulevarde din Paris, iar in fata urmeaza Arcul de Triumf!" Am fost in extaz!! 

Emotii am avut cand am intrat in sensul giratoriul de la Arc. Acolo in sensul ala nu exista reguli, fiecare merge cum vrea sa ajunga exact acolo unde doreste. Prioritate de stanga, dreapta, din fata de peste tot trebuie sa dai. Aud: "Alexandra, aici sa ai tupeu ca altfel nu mai iesim!" ... si am avut!

Plimparea s-a incheiat seara tarziu cu un apus minunat de soare, intr-un loc care mie mi-a placut tare mult - Alea Artistilor si bineinteles superba Catedrala Sacre Coeur.

Aici mi-a placut cel mai mult si e locul unde m-as intoarce oricand si nu pentru apusul minunat sau pentru panorama superba si pentru linistea momentului petrecut acolo. Desi, era foarte multa lume, erau atat de degajati si cantau, dansau, faceau acrobatii, stateau pe iarba si vorbeau in diferite limbi. Nimeni nu avea nicio treaba cu nimeni si nimeni nu deranja pe nimeni, pur si simplu erau acolo si se bucurau de moment.

Era ceva nou pentru mine ... ceva care mi-a placut tare mult!

Frumusetea Parisului o descoperiti mai bine noaptea unde orasul e mult mai stralucitor si romantic.

Un oras minunat care te face sa visezi, dar si sa zambesti muuuult!

Juste moi!