19 august 2013

Normal in perfectiune

Cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana foarte perfectionista si-mi place ordinea si curatenia. Uneori exagerez, dar ce sa fac am si eu colectia mea de pitici.
Acum cateva saptamani am fost singura acasa si mi-am propus: (recunosc mi-am facut si o lista) sa las multe vase murdare in ghiuveta, sa las patul nefacut, haine imprastiate prin casa.
Ce am reusit?
Am reusit sa las o cana nespalata in ghiuveta (da! doar una - restul le-am spalat), dar pe la trei m-am trezit si am spalat-o. Ehh! ce sa fac era in drum! Oricum vroiam sa beau o cana de apa si vroiam exact din aia.
Dimineata am lasat patul nefacut (aroganta mea), dar inainte sa plec la job ma uit si observ ca nu sta bine pilota si perna nu e frumos aranjata. Aranjez un pic si zic: "Nu Alexandra! Pleaca!" Incui usa, ajung pe la etajul doi, oftez si ... Bineinteles ca am facut patul apoi, am plecat la job, dar de data asta multumita!
Haine aruncate prin casa nici nu se mai pune problema, nu au existat!

Exista un singur loc unde nu sunt organizata si recunosc oricand - dulapul meu cu haine! 
Fac curat in fiecare saptamana! De ce? Pentru ca in graba de dimineata unele haine nu mai stau exact asa cum ar trebui ... la dunga! Uneori stau si cinci - sase ore sa aranjez hainele milimetric, dupa culori si textura.
Imi amintesc cum intr-o zi vine pe la mine o persoana draga mie (pe atunci) care-mi stia piticii si ma intreaba imediat ce a intrat in casa "Care e dulapul tau cu haine?!" Deschide larg usile dulapului si exclama usurat: "Ce bine ca hainele tale nu sunt aranjate perfect! Esti un pic mai ordonata ca mine!"  Ma imbratiseaza usurat! Zambesc laaaarg!
Ce nu stia el: inainte sa vina am avut o eu o presimtire si am "aranjat" hainele sa arate mai dezordonate! Simpatic! (:

Poate sunt o persoana extrem de perfectionista cu mine, cu lucrurile pe care ma inconjoara si recunosc uneori si cu oamenii din jur, dar asta nu ma descurajeaza chiar deloc.
Poate par un pic ciudata (mai mult), dar si noi astea perfectionistii stim sa fim uneori dezordonati. Ma intreb oare cei dezordonati reusesc sa fie perfectionisti?

Just me!

8 comentarii:

  1. L-ai aranjat-deranjat? :))) Ivaloaso!

    RăspundețiȘtergere
  2. Scopul scuza mijloacele! Am "aranjat" lucrurile sa iasa perfect pentru mine! Merge?!:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Si io sunt perfectionista si foarte meticuloasa :P

    RăspundețiȘtergere
  4. In calitate de membru al APA(Asociatia Perfectionistilor Anonimi) declar ca stiu prin ce treci. Am patit la un moment dat de spalam pe jos zilnic(si sunt tip). Sau spalam vasele de 3-4 ori pe zi. De fiecare data cand mancam. Si tot asa.
    Pana si ordine in dulap(wtf! pentru un tip ăsta e cel mai plictisitor lucru - mereu adormeam cu capul pe raft) plus, bonus tot felul de tabieturi.
    Cum ar fi aveam un tic sa spal blugii jos unde fac contact cu papucii doar pentru ca aveam senzatia ca ii murdaream cat eram pe afara. Sau sa nu stau niciodata cu blugii "de afara" pe pat.

    Asta ca tot vorbim de ticuri.

    Dar intre timp ajungeam sa nu mai am timp in zi datorita volumului mare de lucru si asa au disparut si anumite dintre apucaturile pot zice perfectioniste si au ramas doar cele.. perfectionisto-esentiale.

    Cum ar fi ordinea in frigider :))). Glumesc, cum ar fi chestia cu blugii de afara - pe pat. Aia never nu se face. Don't.. sit.. right.. on the bed.

    RăspundețiȘtergere
  5. Povestioara ta cu tipul mi-a adus aminte de reclama asta http://www.youtube.com/watch?v=eJQvmqTKPtA . Revazand-o, mi te-am imaginat "aranjand" dulapul :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simpatica rau reclama! Daaaa! Cred ca ceva de genul asta am fost si eu :))

      Ștergere
  6. Tare ,dar ce te faci daca scapi cu viata dupa un uragan ?

    RăspundețiȘtergere