In ultima perioada am auzit mai mult decat e normal "Alexandra e foarte normal?!"
Ce inseamna normal? Incerc sa-mi dau seama ce inseamna normalitatea in socetatea asta in care lucrurile sunt atat de atipice uneori.
Incerc sa ma comport normal toata ziua in ciuda tuturor regurilor, care ma sufoca si nu ma lasa sa fiu eu - vie! Poate ca nu ma incadrez in tiparele societatii sau poate gandesc eu dincolo de normalitatea societatii. Cert e ca unori stau si ma gandesc: e normal?!
Normal e sa ma supun normelor si regurilor de la job, sa fiu sobra si sa nu gresesc nimic. Asta ma face sa lucrez dupa: norme, reguli si proceduri. Orice abatere de la procedura e o incarcare a normei => aduce sanctiuni.
In viata e normal sa traiesti dupa norme si reguli?
Raspund: NU! Unde ar mai fii funul si adrenalina? Am uita de noi ca suntem vii? Zambesc si zic: ador sa incalc regurile cu ... mine uneori! Pana uit de regula, iar asta duce la sanctiuni ...
E normal sa ma consider normala. Daca spun despre mine ca sunt o persoana plina de viata, mereu zambitoare, sociabila, am o relatie buna cu cei din jur si sunt multumita cu mine ca adult. gasesc o parte pozitita in orice lucru, vad doar oameni frumosi si daca mai pun si faptul ca stiu sa iert totul foarte repede (trei zile) ma face sa cred ca sunt un om normal. Normal pentru mine, poate anormal pentru altii.
Sociabil, plin de viata ca adult + femeie = te pune uneori in situarii ridicole, iar oamenii incep sa te eticheteze. A ierta orice la persoanele din jurul meu ma face sa fiu diferita de restul, iar diferit intotdeauna e anormal. Ca nu stiu, nu am invatat si nu reusesc sa fiu egoista cu oamenii - tind sa cred ca nu e normal.
E normal sa zambesti atunci cand cei din jur te critica !sper, dar la fel de normal sa te sprijine prietenii atunci cand !la naibaaaaaa chiar ai nevoie.
Normal e sa fii ... nu conteaza unde, cum si ce faci!
Deci, cum sta treaba intre normal si anormal?! Nu stiu, si nici nu ma intereseaza!
!!Tind sa cred ca a gandi si a trai "diferit" e cat se poate de normal.
Just me!
e normal sa respecti regulile impuse de societatea in care traiesti! altfel ar fi un haos totul! asta nu te impiedica sa razi, sa glumesti, sa fii sociabil! daca vrei sa sari de pe un bloc, deci sa fii anormal, atunci e problema ta (vorbesc in general, nu despre tine in particular, cand folosesc persoana a 2-a)! bineinteles, normalitatea nu e la fel pentru toata lumea! ce e normal pentru noi, nu e intotdeauna normal pentru o alta etnie si invers! deci normal e ceea ce e general acceptat de grupul din care facem parte! :)))))
RăspundețiȘtergereNice, but.... Aşteptăm o concluzie, daca pot spune asa, a verbalizarii "normalului" re-definit de noi.
RăspundețiȘtergereVreau sa cunosc o definitie exacta a "normalului" si pana atunci nu pot sa trag o concluzie!
ȘtergereProbabil un psiholog ar trebui sa stie definitia normalului. Dar sigur nu isi doreste sa stim asta asta pt ca ar ramane somer.
RăspundețiȘtergereNormalul definit de un psiholog nu coincide deloc cu normalul pe care doresc si visez eu! :)
RăspundețiȘtergereLa intrarea in casa am leandri cu flori atat de superbe ca te intrebi daca nu sunt cumva anormali: au iesit din niste ramurele pe care le-am adus fara apa zile intregi din Grecia sau Italia; ei nu-si pun problema daca sunt normali, totusi, niciun pictor n-a avut pe paleta lui vreodata asemenea culori ca ale acestor flori.
RăspundețiȘtergereIn gradina am un mar mai impunator decat un stejar. Stai in fata lui si te minunezi cum mai poate face mere atat de bune dupa sute de ani probabil, ca nici strabunicul nu stia cand a fost sadit. Primavara e atat de incarcat de flori incat atunci cand adie vantul ai impresia ca ninge in gradina cu petale.
Marul si leandrii sunt naturali. Frumusetea e data de naturalete. Iar ce e frumos e si normal. Normalitatea inseamna naturalete.
Imi place definitia normalului tau! :)
Ștergere