"– Maica, stai jos, ca a inceput furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
– Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insisti. Ajunge."
– Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insisti. Ajunge."
Exceptional! - În avion cu Dan Puric
Acum cativa ani ma
duceam in America si avionul s-a oprit pentru o escala in Timisoara. Iar
de acolo s-a urcat in Boeing-ul modern un sat intreg de babe, imbracate
in negru, ca dintr-un film de Cacoyanis, infofolite, legate, grase, cu
papornite, de parca mergeau cu rata. In sinea mea, am gandit stanjenit
ca asa se strica imaginea Romaniei in lume. Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu Romania.
Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora
inainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive,
care te anchetau in toate dimensiunile tale de calator. Am avut
sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba romana. In starea aceasta
de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute langa mine, care mi-au
spus cinstit: “Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!” Si
astfel, eu le intrebam din chestionar si ele imi raspundeau din inima:
– Cand te-ai nascut, mama? – 1877.
– Cati copii ai? – 11.
– Cand te-ai nascut, mama? – 1877.
– Cati copii ai? – 11.
Si-asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei. A
inceput sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost
frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei in lume. Mi-am pus
centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, in schimb,
stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi
mers cu rata. Zic:
– Maica, stai jos, ca a inceput furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
– Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insisti. Ajunge.
– Maica, stai jos, ca a inceput furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
– Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insisti. Ajunge.
In siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism.
Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei in lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reincrestinat intr-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos.
Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei in lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reincrestinat intr-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos.
Fii Demn! - Dan Puric
"Cultivatori de suflete sa fiti!
RăspundețiȘtergereCa si acel "alt neam de oameni.....crestinii!"
Am citit cartea acum un an, cat timp am fost internat in spital si pot sa afirm ca mi-a luat durerea cu mana! Scriitura lui este exceptionala, iar Omul Dan Puric are multa substanta sufleteasca, pe langa faptul ca are si sclipiri de geniu.
Alexandra, va felicit pentru acest post, mi-a facut seara mai frumoasa!