Ea ma suna noapte tarziu si ii ascult tristetea. Se opreste la un moment dat. Vrea un sfat. Il dau, dar nu cred ca e cel mai potrivit pentru ca-l refuza. Ii dau altul si altul, iar apoi altul. Le asculta pe toate, dar cred ca tot ca ea face.
E trista.
Ea: Te-am luat?
Zambesc. Ii spun si eu tristetea mea. Seamna un pic cu a ei numai ca personajele s-au schimbat. Povestea e alta.
Zambeste. "Nu te-am luat!", desi stim amandoua ca da.
... si te gandesti ca in spatele zambetului se ascunde un suflet care chiar nu merita sa fie tacut.
Cu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu