Decembrie. Sarbatori. Zapada. Familie. Portocale. Zambete, multe zambete! Acestea sunt cateva ganduri rapide, atunci cand inchid ochii si ma gandesc la sfarsitul acesta de an.
Inca nu am tras line cu ce am facut si nu am facut in anul acesta, dar nici nu ma grabesc. Sincer, imi este teama ca ceva ar da cu minus si asta nu m-ar bucura prea tare. La o mica scanare a acestui an si o concluzie rapida scrisa aici as spune atat: fara regrete!
Mai e un pic si e Craciunul. Din nou am un Craciun fara brad. Ah! Asta e, speram ca anul asta o sa am bradul meu, dar se pare ca uneori visele sunt spulberate de tot acel Grinch mic si verde!
Acasa, de cativi ani, mama are aceasi vorba cand vine vorba sa ne facem un mic bradut: "Alexandra, vezi tu prin casa vreun nepotel?!" Raspunsul e acelasi in fiecare an "Nu!" Apoi aud "Pana nu vad vreun nepotel jucandu-se prin casa, nici eu nu mai fac brad!" End of story!
Asa ca am reconstruit, sa zic asa, Craciunul. O coronita de brad, cozonac, ceva porc si sa nu uit nelipsitele portocale. Familia, prietenii, papagalul sunt langa mine si cred cu tarie ca ei o sa-mi ofere acele momente dragi mie. Bucurii simple cu cere m-am invatat, pe care le apreciez mai mult decat oricine. Imi place sa zic: momente dragi mie!
Mirosul de portocale e de azi in casa. Atmosfera de iarna o simt cand scot nasul pe fereastra. Privirea calda a mamei e prezenta de fiecare data cand ma duc sa vorbesc cu ea. Zambetul tatalui meu dupa mustata incaruntita e tot acolo. Gandurile cele mai frumoase le primesc in fiecare zi de la fratele meu. Micile bucuri pe care papagalul meu mi le ofera sunt speciale pentru mine. Mai lipseste ceva si nu vreau sa scriu aici, imi e prea ciuda.
Daruieste zambete - e gratis!
Just me,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu