Carte deschisa

 Sa citim povesti la varsta asta e greu, asa ca luam si rasfoim cartea care ne pica in mana...fara sa descoperim finalul...

... sunt ca o carte deschisa oricui, doar ca nepublicata inca; scrisa in creion si toti care indraznesc sa  rasfoiasca cateva pagini isi lasa amprenta, cu sau fara intentia lor ...

Unii cu o radiera sterg si inlocuiesc numele personajelor, le inverseaza sau pur si simplu lasa un spatiu gol pe care, vin altii si ... nu cu un creion ... ci cu un pix sau ca sa fie si mai precisi...ba nu mai bine cu un marker permanent, noteaza in acele goluri cuvinte care nu se potrivesc ... total opuse cu intreaga carte, dar care ramin intiparite vesnic .. .ireparabile si de neinlocuit...

E adevarat ca uneori cartea poate pica in mainile cuiva priceput, acesta poate repara insa doar micile greseli de ortografie sau punctuatie, nu-i sta in fire sa-i schimbe si cursul...tot ce stiu e ca da tot ce-i mai bun ca sa fie cat mai reusita...
Totusi, in final...indiferent de cati cititori are cartea, niciunul nu poate schimba personajul principal... si nici deznodamantul.De ce?

...Cartea nu apartine nimanui.

Va ajunge intr-o biblioteca intr-o buna zi...

si doar bibliotecarul va avea drept asupra sa.

-E doar o poveste, intre doua coperti.-

!No matter how hard we try to ignore or deny it, eventually the lies fall away, like it or not. But here’s the truth about the truth. It hurts. So we lie...

!!There is nothing worse in the world than thinking you have a chance when you really don’t.

Just me,