Iulie

Sfarsit de iulie. Un sfarsit de iulie destul de trist si plin de nesiguranta. Abea astept august, fie si din cauza ca e luna mea, undeva pe la mijlocul lunii e ziua mea. Bine si mai e si superstitia stupida ca in august e mai bine sau daca nu e, cui ii mai pasa. Iulie a trecut repede, ba nu, prea incet. Noptile pline de isomni mi-au obosit tare mult, apoi mai sunt si putinele zile de fericire pe care le pastrez in suflet. De ce?!
Un iulie datator de speranta, apoi un sfarsit trist si nesigur de nimic. Zile pentru suflet si zile pentru decizia vietii. Decizie - tampita, urata, trista - o urasc! Decizia sau ... fie, cui ii mai pasa.
Imi pare rau, in iulie, ca am gandit prea mult si am actionat prea putin. Am sperat, am crezut, dar degeaba. Am o stare de nepasare si de plictis. Nu mi-a placut luna asta, nu mi-a placut anul asta! Ma uit in urma si nu ma recunosc! Ma navalesc regretele, sunt multe ... prea multe in a spera, a crede!
Azi, ultima zi din iulie, simt ca am obosit. Prea multe intrebari si niciun raspuns sigur. Fug! Dintr-un motiv pe care nu-l stiu acum, dar ma gandesc ca trebuie sa fac asta. Undeva trebuie sa fie si altceva dupa fuga. Trebuie sa mai fie ceva ce trebuie sa fac, dupa ce fug, doar ca nu mi-am dat seama inca.
Acum nu vreau nimic, nu am nimic din ceea ce-mi doresc!

Just me,