Musafir

Imi plac oamenii si-mi sunt tare dragi, chiar simpatici uneori. Cand mergi la ei in vizita si ii iei asa pe nepregatite sunt disperati, mai ales cand ii anunti cu 10 minute ca o sa treci pe la ei.
Sunt simpatici cum cauta prin frigider sa-ti dea orice numai sa te faca sa te simti bine. Ador si sunt chiar amuzanti cand spun "Uite mai am niste prajituri. Sunt mai vechi, nu ti-as recomanda sa le mananci, dar eu le pun oricum pe masa!".
O replica memorabila am trait-o la unchiul meu "Mai avem niste sarmale. Le mancati? Noi oricum vroiam sa le aruncam!". Simpatic unchi! L-am refuzat politicos, bineinteles!
Cea mai tare e matusa din Valcea. Care are si un copil mic, pofticios vine sa i-a si el o prajitura din farfurie. La care matusica ii da peste mana la copilas si spune "Caca, papa domnii!" Draguta de ea! Normal ca am zambit si am indemnat si copilul sa manance!
Imi aduc aminte de o vizita pe plaiuri Blajene unde si acum imi sta gandul la friptura aia. Cu o foame in stomac si un miros de friptura aud "Avem friptura (mi-o si arata), dar o pun in frigider! Banuiesc ca nu-ti este foame!"  Pana sa zic ceva o si disparut friptura. Doua zile mi-au tot aratat ca au friptura, dar nu am gustat-o deloc!
Simpatici ... cum am mai zis!

Just me,