Salsa: ora doi in doi

Cu zambetul pe buze si cu un entuziasm strain mie ajungem in sala. 

Dl. care este genial (doar pentru ca este) cred ca avea emotii de cand a acceptat sa vina cu mine la dansurile sufletului si nu cred ca l-a dat de gol mainile umede si ale naibii de reci.

Credeti-ma e greu sa faci miscarile, sa simti muzica, sa dansezi si cel mai greu, dar enervant de greu e sa reusesc eu, sa ma las condusa. Nu pot, pur si simplu nu reusesc. Aud: "Alexandra, eu conduc! Eu sunt barbatul! Eu, nu tu! Eu eu eu si eu ..."

Cea mai geniala: "Alexandra, invata mai intai pasi, simte muzica, apoi inveti sa misti si fundul! Te concentrezi prea mult pe miscarea din fund!" 

Recunosc!

Idee de moment. Intructorul stinge lumina. Mno, doi nebuni debili, care nu aveau habar de pasi, incearca sa danseze salsa. Bine ca macar am simtit muzica, ca in rest nu cred ca am reusit altceva!

Prima ora in doi: am zambit mult, foarte mult, am dansat, am repetat multi pasi, am simtit muzica. Am invatat ca barbatul pune in valoare femeia, dar femeia trebuie sa stie sa se lase condusa.
Exista un limbaj nescris al danuslui.

Just me!